21. Pregatiri

78 4 0
                                    


Am mai ramas un timp in fata casei fara ca nici unu dintre noi sa zica ceva, statea si ne uitam in zare dar poate era mai bine asa. Cu cat vorbim mai putin cu atat sunt sanse mai mici sa ne certam asa ca mai bine pastram tacerea.

-Hai in casa! Imi zice si se ridica.

Cand am intrat in casa am avut si eu mai mult timp sa o analizez era o casa foarte mare cred ca avea doua etaje cel putin, sufrageria avea semineu, televizorul care era pus pe semineu si o canapea mare alba. Bucataria era la fel de mare ca sufrageria si toata era alba. Axel s-a dus in bucatarie si dat drumu la masina de cafea dupa s-a afezat langa mine pe scaun.

-Diseara mergem la Fight Night!

-Ok! Ii raspund si ma uit la masina de cafea. Nu am mai fost niciodata la asa ceva dar nici nu imi doream sa merg, pana azi. Vreau sa vad in ce grupuri se invarte si ce se intampla, plus ca nu are ce sa iasa rau.

Abeea acum realizez noi azi nu am mers la scoala, chiar trebuie sa imi fac un program si sa ma tin de el, de cand a inceput scoala cred ca am mers doar de doua sau trei ori la ore si deja s-a dus prima saptamana, plus ca trebuie sa o sun si pe mama, sigur isi face griji.

Imi scot telefonul din buzunar si o apelez fara a citi toate mesajele de la Edi. Dupa primul apel imi raspunde.

*Eu: Hey mama, ce faci?

*Mama: Sunt la birou, s-a intamplat ceva? Stai tu nu trebuia sa fi la scoala? Unde esti ? de ce nu te-ai dus la scoala? Imi pune atat de multe intrebari, dar o inteleg.

*Eu: Sunt la Maia, nu am mers azi la scoala ca aseara am stat pana tarziu si de dimineata m-am trezit cu o durere de cap insuportabila. Ii zic si incep sa ma joc cu cana de cafea care mi-a pus-o in fata.

*Mama: Bine, te mai doare capul? Esti bine? Vrei sa vin sa te iau? Ma intreaba panicata.

*Eu: Nu mama, sunt bine dar vroiam sa te intreb ceva... sunt sigura ca daca ii zic unde vreau sa ma duc diseara nu o sa ma lase asa ca trebuie sa inventez ceva si asta trebuie sa se intample repede ca sa nu dau de banuit.

*Mama: Vi... ma incurajeaza mama.

*Eu: Pai pot sa plec cu Maia si cu parinti ei la munte, ei placa de azi? O intreb si sper sa fie un raspuns pozitiv.

*Mama: Sigur ca poti, daca vorbesc si eu cu ea.. nu o mai las sa termine si ii raspund.

*Eu: Sigur mama, te suna ea imediat. Ii zic si inchid telefonul.

O iau la fuga pe scari si intru in prima camera pe care o vad am noroc si era acolo intinsa in pat cu Matei asa ca ma hotarasc sa ii trezesc pe amandoi. Imi iau avant si ma arunc peste ei in pat, dar nu am gandit prea mult miscarea asta pentru ca Matei a cazut din pat, dar asta e nu poate fi toata lumea asa de norocoasa ca mine.

-Esti nebuna? Tipa la mine de pe jos.

-Nu e vina mea ca nu poti sa iti ti echilibru. Zic si ii scot limba exact ca un copil mic. Fara s ail mai bag in seama ma intorc spre Maia care radea de noi.

-Am nevoie de un favor foarte mare. Ii zic si ma uit cu o privire rugatoare la ea.

-Sa te aud...

-Pai mama vrea sa vorbeasca cu tine, ca i-am zis ca vreau sa plec cu tine si cu parinti tai la munte asa ca te rog ii zici ca e adevarat. Ii zic.

-Sigur, dar cu o singura conditie, ii fac semn cu capul sa continu, ramai la mine! Imi zice si se uita sa vada ce o sa raspund.

-Sigur.

Fire WithinUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum