Din perspectiva lui Sasha.
Ne-am asezat toti pe canapea, parasuta lui Axel s-a simtit si a plecat. Eu m-am asezat intre Matei si Maia, sa inceapa circul.
-De unde va cunosteti? O intreaba Matei pe Maia.
-Unde ati disparut? M-a intrebat Axel. Nu puteam sa ii zic adevarul asa ca am preferat sa ma uit in jos si sa tac.
-Exact unde ati fost? Intreaba si Maia repede si se uita spre mine.
-Eu am intrebat primul asa ca raspunde! Zice deja nervos Matei.
Nimeni nu mai zice nimic toti ne uitam in jos si asteptam ca cineva sa vorbeasca si atunci s-a intamplat minunea.
-Eu sunt Robert verisorul lui Matei. Zice si se uita la mine cu mana intinsa.
-Sasha. ii raspund si ii intind mana.
-Acum ca ne-am cunoscut si toata lumea stie pe toata lumea ce ar fi sa ne uitam la un film, ca nu cred ca o sa zica cineva ceva, asa ca hai. Zice si se duce spre televizor sa caute un film.
-Buna idee eu cu Maia mergem sa aducem ceva de mancare. Zic si o trag pe Maia dupa mine la bucatarie.
O data ce am ajuns la bucatarie am inchis usa si am inceput sa cautam ceva de mancare, dar ghici ce nu era pic de mancare in casa.
-Unde ati fost? ma intreaba Maia.
-Pai am vrut sa venim numai ca motocicleta a ramas fara benzina asa ca a trebuit sa mergem pe jos sa cautam benzina si asta ne-a luat ceva, cum am gasit ne-am intors am pus benzina si am plecat, dar nu am mai vrut sa mergem la fight night asa ca am venit aici. Cum imi termin discursul sunt putin uimita cat de bine mi-a iesit ma asteptam sa ma balbai, dar nu a fost asa. Dar tu cum l-ai cunoscut pe Robert?
-A pai nu e o poveste asa lunga, am ajuns acolo m-am asezat la bar am inceput sa vorbim si sa dansam dupa am venit aici, dar ati aparut si voi. imi zice si inchide usa de la frigider. Astia chiar nu au nimic de mancat in casa asta. imi zice si incepe sa rada.
-Stiu, inafara de bautura si tigari nu au nimic. ii zic si incep si eu sa rad.
-Ba nu, ai uitat de sare si piper. imi zice si radem si mai tare.
Am mers in sufragerie sa vedem ei cum sunt cu pregatirea pentru film si aparent au gasit unu foarte missto de groaza.
-Nu e mancare! ii anuntam si ne asezam si noi pe un fotoliu.
-La-sa ca comandam pizza. zice Robert si ea telefonul in mana.
Dupa ince vreo 30 de minute a ajuns si mancarea asa ca am dat drumul la film si am inceput sa mancam. Pot sa spun ca filmul este o tampenie nu inteleg absolut nimic din el si este foarte sadic. Maia a adormit pe umarul meu, la fel si Matei cu Axe si Robert probabil.
M-am ridicat incet ca sa nu o trezesc pe Maia si m-am dus in bucatarie unde m-am asezat pe blat si am luat un pachet de tigari.
A fost o zi foarte lunga, si cu multe experiente noi dar nu sunt absolut de loc obosita, maine dimineata trebuie neaparat sa vorbesc cu mama pana nu ma da la disparuti. Imi scot telefonul din buzunar si vad sutele de apeluri ratate de la Edi si la fel de mute mesaje. Intru in mesaje si il deschid pe ultimul.
Edi* Hei! incerc sa dau de tine de cateva ore dar vad ca ai treaba sau nu vrei sa vorbesti cu mine. Mi-e greu, as vrea sa fi aici ca sa putem vorbi dar nu poti ti-ai gasit alti prieteni si poate e mai bine ca ai facut asa. Sa stii ca mereu o sa fi cineva important pentru mine ori ce s-ar intampla. Vreau sa iti zic ca am avut niste probleme zilele astea si am aflat lucruri care nimeni nu ar vrea sa le afle, vreau sa fi fericita si fara mine si sa stii ca te iubesc orice s-ar intampla. Dar nu mai pot continua asa am obosit si vreau sa ma odihnesc. Asta nu inseamna ca te parasesc. Mareu o sa fiu cu tine. Te iubesc*
Cum am terminat sa citesc mesajul am inceput sa plang nu inteleg ce se intampla. Ies din mesaje si il sun, dar nu imi raspunde, asa ca mai incerc o data si inca o data pana imi dau seama ca nu o sa imi raspunda poate doarme sper sa doarma. Intru din nou in mesaje si il deschid pe primul.
Edi* Esti bine? De ce nu raspunzi? Trebuie sa iti zic ceva important suna-ma.*
Cat de egoista am putut sa fiu, m-am gandit doar la mine cand el avea nevoie de mine. Il deschid pe urmatorul.
Edi* Uite stiu ca nu o sa raspunzi nici la asta prea curand, dar sa stii ca te iubesc. Azi am fost la spital si da ai avut dreptate, ca in totdeauna nu o sa plec la facultate. Ceva ma tine aici.*
Ce a patit? mai incerc sa il sun o data dar din nou nu imi raspunde, imi mai aprind o tigara si incep sa ma gandesc. Ce se intampla cu viata mea? nu ma mai regasesc in ea, ma simt ca o spectatoare la o piesa de teatru nu sunt in stare sa iau niste decizi usoare.
-Hei esti bine? M-am speriat cand am simtit o mana pe umarul meu dar cand m-am intors i-am vazut se trezisera toti si se uitau la mine, poate cu teama sau poate cu nepasare dar nu imi gaseam locul printre ei.
-Da. raspund si imi intorc privirea de la ei.
-Bine daca esti bine noi mergem sa ne culcam. zice Axel si se intoarce si pleaca alaturi de restul.
Fara sa ma mai gandesc ma ridic de pe masa, imi iau pachetul de tigari si bricheta si ma indrept in cea mai mare liniste spre usa, imi iau ghetele si plec.
Nu vreau sa mai stau aici, am iesit din bloc si am incepu sa merg spre nicaieri. Nu am o destinatie nu am un tel nu am nimic, si nu e vorba doar de drumul asta e vorba de toata viata mea. Tot ce vreau acum este sa vorbesc cu Edi si sa vad ce se intampla, dar stiu ca nu o sa imi raspunda.
Si cand ma gandesc cum ne-am cunoscut, eram clasa a 4 si eram cea mai inalta din clasa asa ca nimeni nu statea cu mine pana intr-o zi cand a venit el si a inceput sa vorbeasca cu mine era casa a 7 asa ca de atunci toata lumea vorbea cu mine, ne-am imprietenit repede si nimeni nu ne despartea eram ca doi frati, imparteam tot ce aveam. Fara sa imi dau seama el a fost singurul care a ramas langa mine tot acest timp fara sa ma judege. Am fost intreruspta din sirul gandurile de telefonul care imi suna. Fara sa ma uit am raspuns si spre surprinderea mea era chiar Edi.
Eu* Edi ce se intampla? unde esti? il intreb disperata.
Edi* Sunt acasa dar nu pentru mult timp. imi zice cu tristete in voce.
Eu* Edi ce ai patit? il intreb deja disperata, opresc in taxi si ma urc ii dau soferului adresa lui Edi si plec spre el.
Edi* Nu pot sa iti zic prin telefon, te astept la mine.
Eu*Ok. ii zic si inchid in mai putin de 20 de minute am ajuns la el acasa, am coborat din taxiu si m-am dus spre el care ma astepta in fata casei ca de obicei. Am alergat si i-am sarit in brate.
-Ce se intampla? il intreb si il strand si mai tare in brate.
-Am fost diagnosticat cu leucemie, mai am maxim 3 luni de trait.
Un nou capitol! stiu ca nu am mai postat de mult si imi pare foarte rau! Sper sa va placa capitolul asta! Abeea astept sa vad comentarile!
Xoxo Sasha.
