Regula numărul 13

Capitolul 12

Black

   După două zile, în care tot ce am făcut eu și Pandora a fost să ne explorăm corpurile unui altuia fără să facem nimic mai mult. Am hotărât că voi aștepta atât cât va fi nevoie. Nu vreau să o forțez cu nimic. În concluzie, trebuie să îmi pun poftele în cui și să trag și cu dinții de ultima fărâmă de răbdare.

   În momentul ăsta sunt deasupra Pandorei și îi sărut gâtul, acțiune care o face sa geamă înfundat. Ce spuneam despre rabdare... mda.

-Iubito, mă omori cu zilele, mă plâng, însă ea doar râde și se ridică în șezut. Acum fiind față în față, o trag în poala mea și continui sărutul. Pandora îți bagă mâinile în părul meu iar eu zâmbesc înainte de a îi săruta buzele.

-Gata, Pandora, acum chiar trebuie sa plec, spun și vad cum devine serioasă.

-Te rog să ai grijă, îmi spune cu îngrijorare.

-Promit, îi zic asta doar ca să o liniștesc, dar de fapt eu nu am controlul la absolut nimic legat de ce se poate întâmpla acolo și ambii știm asta.

   Cu greu mă despart de Pandora, dar îi promit ca mă voi întoarce pe la miezul nopții. Acum conduc spre casă cu melodia de la The weekend " The Hills", bubuind în boxe. Un lucru interesant pe care l-am aflat despre Pandora în aceste zile este că are aceleși gusturi în muzică ca și mine.

   Ajung acasă, fac un duș rapid și rece ca o mică distragere de la bruneta care se află în capul meu mereu. La naiba. Apoi îmi iau pe mine o pereche de blugi si un hanorac negru, chiar dacă este abia sfârșitul lui septembrie, în Everett plouă cu găleata. Ies din casă și mă îndrept spre garaj, scot motorul, îmi pun casca și plec spre pistă. Ajung în mai puțin de cincisprezece minute, fiindcă am condus ca un om fără frică de moarte.

   Merg direct în camera roșie, acolo deja se află toată echipa mea: Elliot, Casian, Tyson, Rosalia și desigur, cum fără Dylan și gorilele lui. Ralph cu Reynolds probabil sunt deja în Seattle și se încred în noi să facem planul.

-În sfârșit te-ai decis să apari, Stone! mă ia Rosalia la rost, dar eu doar dau inocent din umeri și decid să îmi țin gura.

-Ok, să vedem care este planul, spun și mă apropii de masa unde se află o hartă a DC-ului. O studiez mai îndeaproape și apoi dau glas planului la care m-am gândit:

-O să îi asteptăm la ieșirea din oraș, în pădure, la lăsarea întunericului, Acolo este cel mai convenabil punct pentru că este mai ferit de ochii lumii. Casian, tu o să vii cu mine și Elliot o să mergă cu Rosalia. Tyson o să fie omul nostru de interior. Are cineva alte sugestii sau întrebări?

-Da, de pilda cine a spus ca o să urmăm planul tău? cel care vorbește este Dylan, se ridică de pe locul lui și vine spre mine. Putea să se abțină ăsta?

    Normal că nu!

-Dacă vreți să vă primiți marfa atunci ar fi bine să urmăm planul meu, asta în cazul că nu ai unul mai bun? spun printre dinți.

-Ok, hai să ne calmăm, spune Casian și se bagă între noi doi.

   Eu și Dylan ne aruncăm o privire ucigașă și trecem înapoi la conceperea planului.

   După încă câteva detalii de pus la punct mergem să ne luăm armele și mașinile. Eu și echipa mea coborâm în garaj în timp ce Dylan cu gorilele lui așteaptă afară în mașinile lor.

-Luați pistoalele și trei mașini, spun în timp ce mă îndrept spre camera unde ținem armele necesare pentru ocazii ca asta. De pe raft îmi iau doar câteva cartușe, deoarece pistolul îl am mereu la mine, în spatele blugilor.