Regula numărul 13

Capitolul 21

Black

   În mai puțin de douăzeci minute vom ateriza pe aeroportul din Andorra. Pandora stă lângă mine și privește pe fereastră. Dat fiind faptul că Andorra este înconjurată de munți, acum ninge, pe cand în Everett e început de noiembrie. Ceea ce înseamnă că în munții totul o să se transforme într-un patinuar imens. Și pot să pun pariu că bruneta mea se gândețte exact la același lucru după grimasa de pe fața ei.

   Cât despre Ralph, a fost, puțin spus furios atunci când a văzut-o pe Pandora urcând în avion. Am mai reușit să-l calmez spunândui că ea o să stea tot timpul alături de el. Adică sper că așa va face. Avionul aterizează la ora 11:09 ce înseamnă că ne încadrăm perfect în timp.

-Haide, îi spun Pandorei atunci când mă ridic de pe locul meu. O i-au de mână și ne îndreptăm spre ieșirea din avion.

   Afară toți din echipă sunt adunați într-un cerc. Ne apropiem și aud că Ralph le explică celorlalți câteva detalii.

-...echipele deja le știți. Veți fi cinci mașini, sunt două camioane împreună cu două escorte, sper că nu veți avea prea mai probleme, dar drumul v-a fi acoperit de zăpadă și prăpăstiile sunt adevăratul pericol. Mașinile sunt echipate cu anvelope de iarnă, dar oricum o singură manevră greșită și...

-V-ați dus dracului, completeză propoziția Casian.

-Exact, de accea vă rog să aveți grijă.

-Am înțeles, spun eu, iar ceilalți aprobă.

-Mașinile sunt în garajul de la poalele muntelui. Facem jumate de oră până acolo. spune Ralph și se îndreaptă spre una dintre cele două Hummer-uri parcate pe pistă.

   Eu, Pandora, Casian, Elliot, Rosalia și Tyson ne îndreptă spre acceași mașină iar restul urcă în cealaltă mașină. Ralph urcă la volan iar Dain, bodyguard-ul lui urcă în dreapta. Noi restul ocupăm banchetele din spate. Drumul este unul liniștit. Pandora stă în brațele mele și pot să spun că e peste măsură de îngrijorată după cum mă strânge la pieptul său.

   La garaj ajungem într-o oră, din cauza traficului, ceasul arată ora 13:07. Ajung și ceilalți după încă căteva rugăminți și încurajări din partea lui Ralph, o îmbrățișare și cu promisiunea făcută Pandorei că voi rămâne întreg, ne urcăm în mașini și pornim. Tyson, Ralph, Pandora și restul din cealaltă mașină au rămas în spatele nostru.

-Ești ok? mă întreabă Casian odată ce am ajuns la jumătatea drumului.

-Da, doar că am o presimțirea că ceva nu o să mergă bine, spun gândul ce mă chinuie de dimineață.

-O să fie bine, o să ne descurcăm așa cum o facem mereu.

-Sper că ai dreptate.

A   jungem în parte de Nord-Vest unde camionul ar trebui să coboare pentru a ajunge în Spania și acum urmează cea mai grea parte, așteptarea. Nu stau pe gânduri și îl sun pe Ralph să le știu locația exactă.

Ralph: Ce este Black? S-a întâmplat ceva?

Black: Nu, totul e în regulă, doar că aș vrea să știu unde anume vă aflați?

Ralph: Suntem la aproximativ un kilometru de voi.

Black: Bine, mulțumesc, vroiam să știu dacă Pandora este în siguranță.

Ralph: Este, stai liniștit.

   Închid telefonul și îmi pun în ureche casca primită de la Elliot pentru a putea comunica. Acolo subiectul principal de discuție sunt eu. Da, cum să nu!