Regula numărul 13

Capitolul 24

Pandora

    SÂNGE! Sângele roșu.. Sângele care se prelingea ca niște râuri fierbinți pe pielea lui, amestecându-se cu praf și sudoare, conturând urme roșii pe trupul său obosit. Sângele care se scurge lent din rânile lui Max... La dracu, SÂNGE PESTE TOT!

-Pandora! Trezește-te, am ajuns la adresa pe care ne-ai dat-o, vocea blândă a Aliei se combină cu respirația mea greoaie și micile gemete de durere a lui Max.

   Îmi întorc capul spre sunetele care vin din stânga mea, iar acolo o văd pe roșcată. În privirea sa plină de tristețe, acum i se citește și îngrijorarea, iar pe bancheta din spate stă el, uitându-se la mine alertat.

-Pandora? glasul rănit a lui Max în prezent se simte ca niște lovituri în inima mea. La naiba! Și-a cautat-o cu lumanarea, dar totuși e așa greșit...

-D-da? sunetul scos din gura mea acum nu seamănă deloc cu mine. Sunt speriată, sunt pierdută, sunt orice, doar bine nu... Exact ca în seara în care am pierdut-o pe Amelia.

-Am ajuns, Hope!

    O scânteie de durere îmi cutreieră corpul la auzul poreclei, iar scena din club îmi rulează din nou în minte. Max, Black și sânge... e tot ce pot vedea acum. Nu stau mult în această tranșă pentru că cineva mă apucă de umeri și mă scutură bine.

   Când îmi întorc privirea spre locul unde stătea Alia înainte, acum scaunul e gol.

-Pandora! Revino-ți în fire! sunetul acum vine din dreapta mea.

   Atunci o văd pe roșcată cum stă afară, cu ușa pasagerului deschisă încercând ca mă aducă cu picioarele pe pământ.

-Dacă în următoare clipă nu ieși din împelițata asta de mașină și nu mă ajuți să îl duc pe Max în camera ta, te plesnesc! Și să știi că nu glumesc!

    La auzul amenințărilor Aliei, în secunda doi sunt în picioare lângă ea. Un val de amețeală aproape că mă doboară la pământ, dar mă sprijin de mașină și îmi recapăt echilibrul.

-Gata, șefa! spun gluma, chiar dacă acum nu este nici timpul, nici locul potrivit să o fac, dar în momentul ăsta dacă nu fac o glumă o să mă bușească plânsul.

-Așa te vreau! mica încurajare din partea Aliei, alături de zâmbetul ce i se întinde acum pe buze mă ajută să mai rezist puțin.

-Spune-mi planul, bruneto! continuă aceasta.

-Trebuie să îl urcăm pe o scară până în camera mea, pentru că știi relația dintre tata și Max după acea misiune, așa că tata nu trebuie să știe că el e aici, vociferez eu cu mica energie ce a mai rămas în mine, iar roșcata dă din cap în semn că a înțeles ce are de făcut.

    Deschid ușa din spate a mașinii, îl scoatem pe Max de acolo, iar în clipa următore greutatea sa se sprijină de corpul meu și al Aliei. În scurt timp ajungem la scări, iar de acolo roșcata urcă prima, urmează Max ajutat de mine, iar în scurt timp toți trei ne aflăm pe terasa primei mele camere din Everett. Amintririle cu Black mi se strecoară în minte... prima noapte când m-a vizitat, cum îl așteptam să vină din misiune și oh, să nu uităm, noaptea în care am fugit amândoi ,,pentru o viață mai bună", pe exact acceași scară...

    Îmi revin imediat din amintirile ce înainte erau ca o adiere caldă de vânt, iar acum e doar un vânt puternic și rece de iarnă. Mă asigur că Alia și Max sunt încă aici, apoi deschid ușa de sticlă de la cameră. Îl ajutăm din nou pe blond să se sprijine de noi, iar în scurt timp el este în pat.