Capitolul 27

620 39 2
                                    

Black

    Îmi las cheile de la mașină pe blatul de la bucătărie și mă îndrept spre living unde știu că cu siguranță acolo se află Pandora. Observ mica făptură care stă liniștită pe canapea și citește probabil încă vreo una dintre cărțile ei cu scenarile celor de la PornoHub. Mă sprijin de tocul ușii cu brațele împeunate peste piept și decid să-mi fac simțită prezența.

-Ce fantezie v-a trebui să-ți îndeplinesc mai târziu? întreb cu un mic zâmbet. 

   Ea se întoarce spre mine cu o cută între sprâncene. Fac un semn spre carte iar ea începe să râdă. Se ridică de pe canapea și vine încet spre mine. Își așează mâinile după gâtul meu și îmi șoptește senzual deasupra buzelor:

-Păi, în cazul ăsta dragul meu, vei avea nevoie de cătușe.

    Atât mi-a trebuit să aud ca să-mi lipesc buzele de ale ei într-un sărut aproape disperat. Dau să o ridic în brațe, dar un zgomot asurzitor sparge liniștea din casă și suspinul de durere al Pandorei îmi oprește inima în loc. Mă depărtez doar ca să o văd pe Pandora cum cade chiar în fața, o prind la timp, chiar înainte să lovească podeaua. O privesc cum culoarea din obraji i se scurge încet.

    Simt pe palme un lichid cald și atunci conștentiez gravitatea situației. Îmi privesc pierdut palmele pline de sângele Pandorei.

-Pandora, nu, nu, nu, te rog deschide ochii!

    Mă trezesc transpirat tot, cu respirația greoaie și cu un sentiment de deja vu. În fiecare noapte o visez. De fiecare dată e aceași poveste. Totul e roz până într-un moment când aceasta moare din cauza mea. Încep să urăsc faptul că o visez în fiecare noapte, deoarece de fiecare dată o pierd.

    Aud un ciocânit în ușă și îmi vine să mă arunc de la balcon. Îmi i-au telefonul în mână și verific cât e ceasul. Perfect. E 23.50. Care Doamne iartă-mă sa trezit la fără zece miezul nopții să-mi facă vizite surpriză. Mă ridic leneș din pat și merg să deschi. Nu apuc să deschid ușa calumea că mutra lui Tyson îmi sare direct în ochii.

-Sper că ești destul de treaz pentru asta, spune el în timp ce intră în casă urmat de Casian. Ambii au o față serioasă și deja nu-mi place chestia asta.

    Trece de mine și își pune laptopul, care aparent la adus cu el, pe blatul bucătăriei și-l deschide, dezvăluind înregistările unor camere de supraveghere. Mă apropii și se pare că prietenul meu are acces la camerele de supravegere de la casa lui Ralph.

-De unde ai acces la astea? întreb repede.

-Ralph mi-a dat acces la camere atunci când a plecat în Dakota, ca să știu ce se întâmplă cu Pandora și dacă nu întră în belele, răspunde acesta în timp ce tastează ceva pe laptop. Uite înregistrare de acum zece minute, spune acesta și întoarce laptopul ca să pot vedea și eu.

- Nimic neobișnuit, e doar Pandora care intră pe poarta curții cu mașina, spun neîntelegând nimic.

-Doar așteaptă, spune acesta iar eu îmi întorc atenția spre ecran. După încă câteva secunde observ trei siluete care se apropie de poartă și în doi timpi și trei mișcări sunt în curte.

-Cine sunt? întreb repede simțindu-mi sângele clocotind.

-Dylan, Dean și... Sebastian, răspunde Casian în locul lui iar eu fac ochii căt cepele. Fără să mai stau pe gânduri alerg înapoi în dormitor unde o apelez pe Pandora. Norocul e de parte mea că răspunde după primul ton de apel.

Black: Pandora, iubito, ascultă-ma cu atenție, încuie toate ușile din casă si ferestrele, mergi în camera ta și nu ieși de acolo sub nicio formă.

Regula numărul 13Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum