Mă trezesc încercând să respir, plămâni îmi ard simțind lipsa bruscă de aer. Un val de frig îmi îneacă oasele și adun pătura de pe jos ca să mă învelesc. Ceasul arată 11:47 iar eu stau înghemuit în pătură ,trăgând aer adânc în plămâni cu fiecare respirație. După câteva minute ochi mi se deschid însă percepția mea a timpului pare a fi greșită fiindcă ceasul îmi arata 1:06. Ma ridic în capul oaselor și mă frec la ochi cu ambele mâini. Un pahar cu apa ar fi perfect pentru gâtul meu uscat însă de cum am pus piciorul jos realitatea mea se schimbă. Mă aflu în pădure, desculț, înfrigurat, confuz. Pași mei sunt aproape lipsiți de sunet și senzația de foc în plămâni revine. Rămân fără aer și într-o încercare disperata de a supraviețui trag o ultima gura de oxigen în piept. Vederea mi se întunecă însă pot distinge niște ochi albaștri precum gheața și cu o lumina roz reflecanduse pe ei. Spatele începe să mă doară și atunci deschid ochi. Am avut un vis într-un vis. Nimic din toate alea nu a fost real înafară de durerea de spate. Am căzut din pat și am făcut contact cu singura bucata de podea care nu e acoperita de haine. Norocul meu.
_________________________________________
Acei ochi afurisiți de albaștri îmi bântuie creierul până și la școală. Ceva s-a întâmplat ieri în acea pădure, sunt sigur de asta însă nu reușesc sa îmi amintesc ce. Bat cu creionul în banca și aștept să se sune de pauza. Nu o să mai rămân și la restul orelor, nu mă pot concentra.
Nu știu cum am ajuns aici. Jur ca nu am idee. Mergeam pe niște străzi fără sens și sunt 100% sigur că doar am clipit. Doar o singura secundă și am ajuns aici. Nu e posibil asa ceva. Nu am cum să merg fără voia mea, fără sa fiu conștient de asta. Trebuie să ajung acasă. Un pas, doi pași, trei-
"Aahh!"
Ceva îmi mă înțeapă în talpă. Îmi ridic piciorul și scot din adidas un medalion cu inițială "D" pe el. Cum a ajuns ăsta aici?
"Bună!"
O voce veselă, cumva jucăușă, se aude din spatele meu. Rămân o secundă în loc încă procedând durerea din talpă piciorului iar apoi îmi întorc privirea. E el, cel din vise, cel cu ochi de diamant. Ma întorc cu tot corpul spre el și îl privesc de jos. E înalt, atât de înalt încât îmi rup gâtul încercând să îl privesc în ochi.
"De ce ești iar aici?"
Miar fi plăcut și mie sa știu cum și de ce am ajuns aici însă viata nu îți oferă mereu ce vrei. Ca și acum, când vreau sa rostesc aceste cuvinte însă pe gură mea nu iese nimic. Privesc înspre medalionul pe care îl țin în mână și brusc cuvintele îmi ies pe gură fără voia mea
"Tu miai făcut ceva ieri și am leșinat. Nu știu cum ai reușit însă o să îmi dai o explicație"
"Eu zic ca mai bine îmi dai lanțu înapoi și îți vezi de drum"
Își întinde mana și așteaptă sa îi dau lanțul. Gura îmi arde cu întrebări însă aparent și prostia din mine arde. Ma uit în ochi lui de diamant și o rup la fugă. Dacă el nu vrea sa îmi ofere răspunsuri atunci nici eu nu îi dau ce vrea. Îmi arunc privirea în spate ca să mă uit după cel de la care am furat și iar simt acea senzație de corp moale. Cad pe jos și îmi închid ochi dar nu înainte de a-l vedea pe diamant cum se așează pe vine în fața mea.
"Bambi, nu te mai baga unde nu îți fierbe oala"
Vocea lui pare distanta chiar dacă e el stă așa de aproape de mine. Totul devine din ce în ce mai negru până când nu mai e nimic în fata mea.
CITEȘTI
Iubire In Lumina Roșie
Romance> Un vârcolac enervant? Drame?? Daddy issues? Un adolescent obosit (în care te regăsești mult prea mult)? Plot încâlcit? Posibile traume? Da! Cartea asta le are pe toate așa că lasă temele alea (oricum nu vrei să le faci) și citește ceva de calitate...
