Nu știu dacă ați simțit vreodată acel aer rece al dimineți care încă nu sa făcut simțită complet. E undeva un interval, când stelele nu vor sa plece de pe cer însă soarele trebuie să răsară, în care aerul se simte altfel, lumea se simte altfel. Îl inspir în fiecare dimineață fiindcă e cel mai bun sentiment cu care îmi pot începe ziua însă nu și acum. Nu când stau în fata uși așteptând să îmi deschidă tata. Și aștept, aștept și aștept pana când aud pași apăsați cum se apropie de ușa. Nu cred că a trecut mai mult de 15 secunde de când am ciocănit însă timpul se scurge asa de greu și asa de repede în același timp. Nu pot explica, e un sentiment pe care trebuie sa îl trăiești pe pielea ta ca să îl înțelegi însă chiar as fi vrut sa nu înțeleg. As fi vrut sa nu înțeleg multe lucruri însă câteodată trebuie să înțelegem că unele chesti nu merg asa cum vrem noi. Suna amuzant dacă stai sa te gândești, trebuie să înțelegem că nu putem sa nu înțelegem ce vrem.
Ușa se deschidă cu un scârțâit ușor care mă face să îmi ridic capul din pământ. Ma uit în ochi lui, fără pic de rușine. Atâta timp am avut nevoie de el și acum ca știu cum să trăiesc pe cont propriu vrea să repare lucrurile. Târziu tata, târziu.
-Vrei sa îmi explici unde ai fost?
Vorbește încet de parcă nu ar vrea sa ii trezească pe restu din casă însă..sunt doar eu și el aici. Știu exact ce urmează să spună "nu sunt supărat sunt dezamagit". Îl cunosc bine însă el nu mă cunoște de loc. Nu știe ce fac sau cum sunt și nici nu trebuie sa știe.
-Am fost cu cineva
-În mijlocul nopții?
Își sprijină corpul de tocul uși și își arcuieste o sprânceană. Are manile încrucișate la piept și dacă nu ar fi știut cum să își stăpânească furia mar fi plesnit peste fața de mult. Probabil că de la el moștenesc toată violenta, diferență fiind că el o controlează iar pe mine nu ma învățat nimeni cum.
-Nu te mai preface că îți pasă și lasă-mă înauntru
- Îmi pasa Liam, ești fiul meu normal ca îmi pasă
-Da sigur, nici tu nu te crezi când vorbești
Trec pe lângă el și mă duc direct în camera mea. Nu am nevoie de ceva scuze banale și de un discurs despre cât de prost a făcut la capitolul "Tata". Vreau doar să dorm și sa uit dracu ziua asta însă aparent nu pot. Telefonul îmi vibrează dinnou și vad un mesaj de la Damian. Serios? Tot nu s-a terminat chestia asta?
_________________________________________
Prietena mea mia zis azi "când erai mica scriai mult mai bine" și asta ma facut să mă gândesc. "Cu ce erau mai bune poveștile mele înainte?" Încă nu am aflat răspunsul la întrebare însă încerc să mă dezvolt la exprimare și scriere și pana termin cartea sper sa am un răspuns
CITEȘTI
Iubire In Lumina Roșie
Romance> Un vârcolac enervant? Drame?? Daddy issues? Un adolescent obosit (în care te regăsești mult prea mult)? Plot încâlcit? Posibile traume? Da! Cartea asta le are pe toate așa că lasă temele alea (oricum nu vrei să le faci) și citește ceva de calitate...
