Unu râde altu plânge

27 3 0
                                    

El începe să râdă și îmi da drumul la mână ca să își acopere râsul. Mă dau câțiva pași mai înspate și aștept momentul oportun să ies de aici. Îl urmăresc atent și fac încerc să atrag cât mai putina atenție asupra mișcărilor mele. Ma dau mai în spate cu pași mici și apoi o rup la fugă. Nu am idee ce e neînregulă la tipul ăsta dar nu o să stau pe aproape să aflu.

"Nu o să găsești nimic acolo Bambi!"

Vocea lui răsună prin hol și mă face să mă opresc în loc. Are dreptate. E o înfundătură. Am 2 variante în acest moment, ori stau aici și aștept ca bărbatul să facă o mișcare, ori trec în fuga pe lângă el și risc să mă prindă iar. Nu îmi place nici una dintre variante însă îmi asum riscul și fug pe lângă el. El nu se mișcă, nu încearcă sa îmi blocheze calea și fix când credeam că am scăpat, mă apucă de tricou și mă trage înapoi.

"Acum înțeleg de ce ești asa de slab. Îți place să fugi."
"Ok, cine ești și ce vrei?"
"Ai memoria scurtă Bambi? Ți-am zis ce vreau"
"Da dar nu mi-ai zis ce esti"

Nu știu cum de nu ma omorât până acum însă sunt sigur ca dacă îmi mai deschid odată gura nu o să mai vad ziua de mâine. Îmi trec vârful limbi peste buze, sunt uscate de la lipsa de apa din ultimele ore.

"Mă cheamă Damian"

Îmi da iar drumul însă de data asta nu fug. Știu că sună stupid însă sper ca pot sa îl conving să mă lase să plec nevătămat și chiar dacă aș încerca să fug, cel mai probabil mă ba prinde din nou.

"Liam, mă cheamă Liam"

Ochi lui de diamant se plimba peste corpul meu fără rușine. Se uită în sus și în jos la mine, mă studiază, îmi face un portret în minte lui. Îi urmez gestul și încep și eu să mă uit la el din cap pana în picioare. Are parul blond deschis, răvășit în toate părțile. Câteva cicatrici pe fața și un tatuaj care îi urca pe gât îmi atrag atenția și mintea mea se întreabă care e povestea din spatele lor. Totul are o poveste sau un motiv la baza asa că de unde are cicatricile alea și de ce șia făcut fix acel tatuaj?
Sunt întrerupt din gândurile mele când Damian sparge liniștea și vorbește.

"De ce miai furat lanțul?"

Vreau să îi spun că lam furat doar pentru simplul fapt că nu mia spus de ce sau cum am leșinat însă nu pare un motiv suficient de bun. Mintea începe să lucreze și schimb subiectul. Dacă la luptă nu sunt bun măcar la ocolit subiecte sunt.

"Tu ce ar trebui sa fi mai exact dacă om nu?"

Damian se uita în jos la mine și un ras scurt îi scapă printre buze. Ochi lui încă se plimbă pe corpul meu și vârful limbi lui trece scurt peste buza lui inferioară. E un gest nesemnificativ, unul pe care mulți îl fac, însă felul în care mă privește și acel gest......par că ascund o alta intenție. De parcă un lup flămând se uita la un iepure neajutorat și așteaptă să îl înfulece și am o senzație că nu sunt departe de adevăr.

Iubire In Lumina RoșieUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum