Ticăitul ceasului din perete este diminuat de vocea lină și calmă a domnului Edward, profesorul de psihologie.
"Atunci când suntem expuși la diferit factori stresanți sau chiar traumatici, tindem să ne creem ancore. Acestea pot fi manifestate prin activități care ne dau un sentiment de control sau chiar prin persoane care ne înțeleg, ajută sau ne dau sentimentul de evadare. Evadare din situația stresanta spre exemplu, evadare într-o loc fără traume sau pur și simplu o evadare în alt loc unde ne simțim că aparținem"
Liniște deplina în clasa însă nu și în mintea mea. Ceea ce a spus profesorul despre ancore, despre persoane care ne înțeleg, locuri în care aparținem. Vreau un loc în care să aparțin. Vreau sa fiu înțeles, să am o ancoră în viață de care mă pot agata la nesfârșit....însă toate ancorele mele au cedat de mult .
Clopoțelul sună de ieșire și fiind ultima oră toți se grabesc să plece. Zgomotul care se adună - fermoare de ghiozdan care se închid și deschid, voci, ceasul care ticăie, pași, respirați- îmi dau dureri de cap. Mă ridic de pe scaun ca să pot pleca din locul ăsta. Îmi îndes niște foi și caiete în ghiozdan fără să îmi pese că mototolesc fiecare notiță scrisă azi. Holurile par că nu se mai termină și durerea de cap se intensifică însă în clipa în care fac contact vizual cu Jay lumea sta în loc, și nu într-un mod bun. Îi simt privirea negativa cum îmi arde până în suflet și zâmbetul lui fals și plin de răutate se imprimă pe fiecare celula din corpul meu. Când lumea revine la normal sunt trimis pe jos de un corp mare, puternic.
"Scuze Bambi dar tu ai întrat în mine"
"Damian?"
Altcineva nu are cine să îmi zică Bambi înafară de el. Figura lui mare stă deasupra mea cu o mână întinsă spre mine. Mă ajută să mă ridic însă nu am ocazia să vorbesc înainte de a fi tras în altă direcție.
"Îmi spui și mie unde mergem și ce cauți tu aici?"
Damian străbate diferite holuri cu mine imediat în spatele lui. Mergem prin zone ale scoli unde nu am fost niciodată. Și acum sunt curios cum de cunoște el școala asta mai bine decât mine. Intrăm într-un fel de debara cu mături și produse de curățenie. Nici nu aveam habar ca există camera asta.
"Plănuiești în a curata școala?"
Îl întreb în timp ce iau diferite produse de pe rafturi. Toate sunt expirate de ani buni, unele din ele nici măcar nu mai exista pe piață. Judecând după logo-uri produsele de aici sunt de undeva de la începutul anilor 90'
"Plănuiesc în a găsi niște răspunsuri"
Atenția mea este asupra lui acum. Sunt interesat despre ce adevăr e vorba și ce are de a face cu școala la care învăț.
"Ce adevăr?"
Continua să facă orice ar face el cu spatele întors la mine. Mă apropi să mă uit peste umărul lui și mare îmi e mirarea când vad cum raftul prăfuit și aproape dărâmat dezvăluie o întrare ascunsă.
"Adevărul despre familia mea"
CITEȘTI
Iubire In Lumina Roșie
Romance> Un vârcolac enervant? Drame?? Daddy issues? Un adolescent obosit (în care te regăsești mult prea mult)? Plot încâlcit? Posibile traume? Da! Cartea asta le are pe toate așa că lasă temele alea (oricum nu vrei să le faci) și citește ceva de calitate...
