Iubire In Lumina Roșie

Bambi

Când lumina din Damian dispare, apare confuzia pe fața mea. Asta nu e Damian de acum 5 secunde. Nup. Acum are urechi mari, ascuțite și îmblănite, o coadă mare și gheare. Ce nu s-a schimbat la el sunt acei ochi de diamant albastru.

"Ce dracu?.."

Atât reușesc să scot pe gură. Nu știu dacă ar trebui să îmi fie frica sau să fiu uluit de ce vad însă momentan sunt doar confuz. Toate poveștile cu vârcolaci sunt creaturi supranaturale sunt reale? Nu, trebuie să fie un vis. Tot ce se întâmplă acum e un vis însă să fiu al naibi că e un vis prea real.

"Tu ai vrut să afli Bambi"

Bambi....cuvântul asta mă enervează atât de tare încât uit de orice alt gând. De ce Bambi? Mă crede o căprioară neajutorată? Nu e suficient că toți mă considera un cărbune acuma mă considera și el o căprioară.

"Nu îmi mai spune Bambi, am un nume"

Damian râde la cuvintele mele. Nu știu ce concluzie ar trebui să trag despre el. Plin de sine nu pare, amuzant nici atât, enervant....puțin însă nu suficient încât să fie o concluzie definitorie. E un mix din mai multe și nu știu dacă îmi place sau nu.

"Dacă eu sunt Bambi tu ce ar trebui să fi? Lupul mare și rău?"
"Lupul mare și rău e din Scufița Roșie. Ai tăi nu ți-au citit povești când erai mic?"

Iau ceva la întâmplare de pe canapea și arunc înspre el. Aparent gestul asta la făcut să râdă și mai tare. Acum am o concluzie despre el, e enervant.

"Atâta poți Bambi? O pernă?"

Pot mult mai mult însă nu prea aș vrea să îmi testez forța cu un vârcolac care în teorie încă mă ține captiv. Mai iau o pernă și de data asta mă duc direct lângă el ca să îl lovesc. Nu apuc să îi dau mai mult de 2 ori în cap cu perna că mă trezesc în bratele lui. Aproximativ. Ma tine ca pe un sac de cartofi, cu fața spre spatele lui.

"Haide Bambi, facem o excursie"