Iubire In Lumina Roșie

O prietenie veche

Acea. Nenorocită. Lumină. Roșie. Vine din nou, acaparează întreg holul și este acompaniată de spiritul răzbunător (însă femeia demon se potrivește mai bine cu fața ei). Într-o mișcare sincronizată și eu și Damian ne îndreptăm posturile de atac și ne uităm unul la altul. Ochi noștri vorbesc mai mult decât cuvintele. "Serios? Iar ea?" Privirea lui Damian îmi vorbește. "Dacă aruncam cu apă sfințită oare pleacă?" Și eu îi răspund.

"Iar voi"

Vorbește în acea voce de coșmar pe care o are. Încep să mă obișnuiesc cu prezenta ei. Devine ceva din rutina săptămânală. Oriunde am merge dăm de ea sau găsim ceva care are legătură cu ea.

"Și noi ne bucuram să te vedem"

Damian îi răspunde pe un ton sarcastic ceea ce nu cred că îi prea place demonului. Nu știu cum e posibil însă -precum un rubin în lumina soarelui- se înroșește și mai mult. O altă lumină -verde precum un smarald- își face apariția. Nu e suficient de puternică încât să acapareze lumina roșie însă suficient încât să se facă cunoscută. Jay, sau orice îl posedă în momentul ăsta, apare lângă femeie cu un nor negru de fum care se risipește repede.

"Fix tu mai lipseai"

Îmi îndrept mâna indicând înspre Jay. Damian îmi arunca o privire de avertizare și abia atunci îmi dau seama că nu e un loc sau moment potrivit pentru a spune asta. Amândoi, și Jay și femeia demon, încep a râde și am un presentiment că râd la durerea pe care urmează să ne-o provoace.

Lumini colorate se împrăștie prin holuri și încăperi ascunse sub școală, urme de sânge marcând locuri în care am fost cu toți izbiți de pereți. Într-o fracțiune de secundă sunt aruncat în alta cameră și despărțit de Damian. Jay se apropie cu pași fermi și plini de ură înspre mine, în mână ținând un ciob. Cred că o parte din Jay cel adevărat vrea să termine asta fără ajutorul puterilor de demon. Vrea să mă vadă cum mă chinui, cum mă înec în propriul sânge și mor.

"Atât de patetic, tu chiar credeai că mă poți învinge? Nici când eram om nu mă puteai pune la pământ"

Adevărata voce a lui Jay revine la suprafață și îmi vorbește. Încep să realizez însfârșit de ce fix Jay e posedat. El a ales calea asta, el a vrut toate astea.

"Eu sunt patetic? Teai lăsat posedat doar pentru a-ți umfla orgoliul și mai mult. Uită-te la tine pentru o secundă. Ochi, vocea, aspectul, corpul, absolut totul despre tine nu îți mai aparține. Ești ca și vândut fără retur unui demon"

Cuvintele mele par că îi ajung undeva în fărâma de umanitate pe care o mai are. Văzându-l așa încep să îmi amintesc de Jay cel pe care îl cunoșteam cu adevărat. Prietenul meu, prin bune și prin rele împreună. Ceva însă la schimbat iar acum...acum nu îl mai recunosc.

Ceva în ochi lui se schimba o secundă iar apoi este tras în adâncurile minți lui orice urma de umanitate. Jay cel real lupta contra celui ce îl posedă însă este în zadar. Se distrug unul pe altul pentru control asupra corpului iar în final ciobul din mâna lui se înfinge în gâtul său. Lupta s-a terminat iar -într-un fel sau altul- Jay a câștigat. Corpul neînsuflețit al lui stă la picioarele mele și spiritul ce îl poseda se întoarce înapoi în pământ sub forma unui fum negru.

"Bambi!"

Vocea lui Damian mă scoate din gânduri și cu o ultima privire îmi iau un rămas bun silențios de la Jay. A fost o persoana rea însă cândva a fost și un prieten bun.

"Ai scăpat de ea?"

Îmi fac cale înspre el și încerc să scot orice urma de milă și regret fața de Jay din capul meu. Damian pare că observă ceva în chipul meu însă nu înțelege exact ce

"Da a fugit ca și data trecuta. Tu ești ok? Pari cam....."

"Îmi era odată prieten bun"

Nu îl las sa termine fraza, nici nu cred că ar fi terminat-o. Nu își găsea cuvintele pentru a descrie emoția de pe fața mea. Îi fac semn cu capul înspre corpul de pe jos și amândoi ne uităm la el.

"Ce s-a schimbat?"

Îmi pune o întrebare la care caut un răspuns de o vreme. Oare ce s-a schimbat? Eram prieteni din copilărie, ma proteja de cei din jurul meu iar apoi....apoi el a devenit cel de care trebuia să mă protejez. Nu am avut o șansă de a înțelege ce s-a întâmplat și asta doare mai tare decât toți anii în care mă uitam înspre el și speram că o fărâmă din sufletul lui regreta ce îmi face.