Ma uit în șoc la mână mea care a adunat din sângele de pe față. Durerea e suprimată de un singur gând care îmi joaca prin cap precum o minge de ping pong într-un meci continuu cu pereți creierului meu....Damian ma rănit. Nu știu ce emoție ar trebui să am acum. Supărare? Furie? Îngrijorare? Nu înțeleg.
Un scâncet îmi atrage atenția și îmi ridic capul să mă uit. E Damian, pare că...regreta? Vine în patru labe înspre mine și ma miroase. Îmi atinge rana de pe față iar când scot un sunet în semn de durere își retrage mâna repede. Se uită la mine, nu spune nimic și doar schelălăie la picioarele mele.
"Uuhh Naomi, cred că fratele tău e....stricat"
Ma uit înspre Naomi care e mai confuză decât mine. Nu se apropie de noi și ceva mă face să cred că Damian a încercat să o atace și pe aia înainte să mă sune pe mine.
"Ce ar fi să îi cheamăm pe ai voștri să ne dea puțin ajutor?"
"Nu! Nu Nu nu nu nu! Nu"
Sângele care mi se scurge din ochi se prelinge pe buze și un gust metalic îmi acaparează gura. Am și uitat de rana. Am ignorato atât de mult încât am încetat sa o mai simt iar acum că miam amintit doare al dracu de tare. Îmi pun o mână peste rana și cu cealaltă împing fața lui Damian care încearcă sa se apropie mai mult de mine
"Doar...adu-mi niște banaje"
Îmi dezinfecteaz și bandajez rana suficient încât să nu mi se mai scurgă sânge pe fața. Sunt cu Naomi pe canapea, cu Damian încolăcit la picioarele mele.
"Vrei sa îmi spui de ce Damian se poarta ca un cățel și de ce nu vrei să îi suni pe ai tăi?"
Naomi sta câteva secunde să se gândească însă răbdarea mea se scurge. E mijlocul nopți, sunt rănit și Damian încă face acele sunete de cățel care plânge. Devine enervant
"Uite, eu îl ajutam pe Damian să deslușească toată chestia asta cu familia noastră și spiritul răzbunător sau..cum îi zici tu femeia roșie. Damian a aflat ceva care la înfuriat atât de tare încât s-a întors la......natura lui?"
"Serios? Nici tu nu ști?"
"Uite, știu că atunci când un vârcolac se enervează peste capacitate mintea lui întra în modul atac sau panica și revine la instinctele naturale. Nu am văzut pe nimeni care chiar să ajungă în starea asta și sunt la fel de confuză ca și tine"
"Și ce a aflat Damian mai exact?"
"Nu știu, e de parcă un bec s-a aprins în capul lui și..a luat-o razna"
Mă uit în jos la Damian și îmi apropi mâna de el. Îl scutur ușor și el își ridica capul înspre mine. Ma uit în ochi lui, strălucirea lui albastră ca de diamant s-a transformat în una care îmi aduce aminte de micile pietricelele albastre pe care le găsești în nisip. E o culoare inocentă, veselă, copilăroasă.
"Damian, ce ai aflat?.."
Mai mult îi șoptesc însă știu ca ma aude. Se uita la mine și își înclină capul într-o parte exact ca un cățeluș confuz. Nu cred că ma poate înțelege având în vedere starea în care e. Trebuie să îmi dau seama ce a aflat Damian.
"Hei Liam..."
Naomi îmi vorbește și îmi întorc capul spre ea. Ma privește ușor amuzată de situație și având în vedere natura ei copilăroasă nu pot de cât sa îmi imaginez ca va face o glumă pe seama situației actuale.
"Acum am realizat, noi vârcolaci avem un instinct de a ne proteja perechea...ma gândeam că Damian-"
"Naomi!"
CITEȘTI
Iubire In Lumina Roșie
Romance> Un vârcolac enervant? Drame?? Daddy issues? Un adolescent obosit (în care te regăsești mult prea mult)? Plot încâlcit? Posibile traume? Da! Cartea asta le are pe toate așa că lasă temele alea (oricum nu vrei să le faci) și citește ceva de calitate...
