Iubire In Lumina Roșie

Imi place să te țin de mână

Damian încă mă tratează cu mister și răspunsuri seci. Ma plimb după el ca un cățel în lesă încercând să țin pasul. Figura lui înaltă și pași rapizi, aproape instinctuali, creează o distanță de câțiva metri între noi. Piciorul meu nu poate funcționa la fel de bine ca înainte după câte alergături, căzături și efecte supranaturale a îndurat. Nici măcar nu ar fi trebuit să îl supun la atâta efort însă uite că iar mă aflu aici, alergând după coada lui Damian, descoperind mai multe din ce nu știam ca există.

"Ok domnule mister, îmi zici și mie unde mergem? Și dacă îmi mai spui odată ca mergem să aflăm adevărul o să te trag de coadă"

Simt ca ajung la limitele puterilor și răbdări. Holurile prin care mergem se prefac în labirinte fără sens, cel puțin pentru mine având în vedere că Damian știe exact unde merge. Nu aveam nici cea mai mica idee ca tot locul asta se afla sub școala la care învăț.

"Dacă o îți zic o sa mă faci nebun asa că mai bine îți arat"
"Damian oricum te cred nebun. Nu există nimic care să întreacă ciudățeniile în care ma-m băgat așa că spune-mi, unde dracu mergem că mă dor picioarele."

Corpul lui Damian se îndreaptă și mușchi spatelui lui se mișcă, semn că trage aer adânc în piept....ceva ce face atunci când urmează sa îmi zică o veste proasta.

"Acea femeie demon și cu părinți mei.....eu o legătură.."
"Spiritul răzbunător..." Damian se întoarce înspre mine și mă privește cu o ușoară confuzie în ochi. "Ai tăi mi-au spus câte ceva despre ea în timp ce te cautam"
"Liam eu.."

Dă să mai spună ceva însă se oprește. Holul se evapora de orice sunet și presiunea aerului face greu de respirat. Un mârâit jos e tot semnalul de care am nevoie pentru a înțelege pericolul ce are să urmeze. Iau o bară de metal de pe jos și o țin strâns într-o mână. Ochi mei scanează locul în timp ce Damian îl adulmecă. Nu vorbim, ne înțelegem din semne și mârâitul slab pe care îl face Damian pentru a îmi atrage atenția. În una din gurile de ventilație observ o pereche de ochi precum smaraldul....smaraldul fals. Nu mă observă, se uita direct la Damian urmărindu-l atent. Doua bătăi cu unghia în țeavă e semnalul că am văzut ceva. Îmi îndrept țeava în mână indicând subtil unde am văzut acei ochi. Pare că și posesorul ochilor ne înțelege semnalele pentru că apare în fața noastră învăluit de un fum negru.

"Păi Liam, se pare ca nu ești singurul care are relați cu supernaturalul"

Cel cu ochi de smarald, Jay, îmi vorbește într-o voce care nu îi aparține. E o încercare slabă a mai multor demoni care îi poseda trupul de a imita o voce umană. Corpul din fața mea nu îi mai aparține lui Jay ceea ce îmi da mai multe motive dacât necesare ca să îi dau una cu țeava în cap și să îl las la pământ. Doamne de când voiam sa fac asta. Aleluia.

"Trebuie să plecăm de aici"

Damian mă apucă de mână și își împleticește degetele cu ale mele. Nu cred că știe cum trasul de mână pe cineva funcționează. Alergam printre holuri și când ne luam o distanță sigură de Jay cel posedat îi fac o observație.

"Damian nu așa tragi pe cineva de mână"
"Știu dar eram curios să văd cum se simte dacă te țin de mana"

Corpul practic îmi fierbe în punctul ăsta de la alergat și vorbele lui Damian nu ajuta. Îmi scutur capul și îmi retrag repede mâna din a lui.

"Hei, nu am zis că nu îmi place să te țin de mana"

Refuza să îmi dea drumul și mă ține și mai tare. Ceva în creierul meu explodează și dă drumul la 1000 de emoți. Nici una din ele nu e clară însă tot ce pot spune cu siguranță e că nu mă așteptam ca cel mai romantic lucru pe care mi la zis cineva să îmi fie spus în niște holuri abandonate și reci de sub școală.