Textul de la Damian încă sta pe ecran și nu știu ce ar trebui să răspund. Acum o săptămână i-am salvat coada aia de lup de orice ar fi fost chestia aia și acum iar a întrat în belele. Omul asta nu are și alți prieteni? Eu sunt prietenul lui? Nu cred ca ne cunoaștem suficient încât să fim clasificați drept prieteni. Orice ar fi între noi nu are timp de discuție acum. Scriu repede un răspuns și il trimit lui Damian. Oricum nu aveam planuri pentru seara asta.
"Ajung în 10 minute"
Întru precum o tornada umana în casa și închis ușa în spatele meu. Un zgomot puternic urmat de o lumina roșie familiară mau întâmpinat de cum an întrat în curtea lui Damian. Nu am de gand sa verific singur ce s-a intamplat așa că alerg prin holuri cunoscute ca să îmi găsesc lupul. Străbat un holu lung și întunecat până ajung în sufragerie. E mare, luxoasă și cu singura sursa de lumina fiind cea de afară. Pe zi nu e o problema fiindcă sufrageria e înconjurată de geamuri din tavan până în podea însă noaptea e o cu totul alta poveste. E întunecat, rece și sinistru de liniște.
"Damian?"
Ma plimb prin cameră și stau cu ochi în patru. E așa de frig încât aburi îmi ies din gura și nas. Îmi cuprind corpul cu brațele într-o încercare aproape inutilă de a mă încălzi și continui să mă uit prin cameră. Mă împiedic de măsuța de cafea care stă în mijlocul încăperi însă spre norocul meu nu dărâm nimic. O umbră se face prezenta undeva în camera și o văd din colțul ochiului. Mă privește din celălalt capăt al camerei și dacă nu ar fi acei ochi albaștri așa de cunoscuți aș fi fugit de mult. Sunt la fel de reci și pătrunzători ca și prima data când ne-am întâlnit și chiar nu e momentul să se dea drept Batman
"Damian nu mai încerca să faci pe Batman, ști că îți recunosc ochi chiar și în întunericul ăsta."
"Și dacă nu mă recunoști?"
Acea voce...nu e deloc familiară. Mă dau câțiva pași mai în spate și mă lovesc din nou de afurisita aia de măsuță. Iau ce prin la mână și mă asigur că e ceva bun de folosit pe post de armă. Chei de mașină. Sunt bune și astea. Îmi întorc atenția asupra acelor ochi trădători și aștept. În lumina slabă a luni își face cunoscută prezența o fată. Are parul lung și negru, cu ochi albaștri și o cicatrice sub ochiul stâng. Aceasta fată...pare așa de cunoscuta. Am mai văzut-o undeva dar unde? Rotițele din creierul meu se învârt și până la urmă îmi aduc aminte. Tabloul. Ea era în tabloul acela imens în care era și Damian.
"Tu ești Liam?"
"Da, tu cine ești?"
Fata mai face câțiva pași spre mine și ochi ei reci și pătrunzători devin plini de speranță. Pare ușurată că mă aflu aici.
"Sunt Naomi, sora iubitului tău"
CITEȘTI
Iubire In Lumina Roșie
Romance> Un vârcolac enervant? Drame?? Daddy issues? Un adolescent obosit (în care te regăsești mult prea mult)? Plot încâlcit? Posibile traume? Da! Cartea asta le are pe toate așa că lasă temele alea (oricum nu vrei să le faci) și citește ceva de calitate...
