Iubire In Lumina Roșie

Pov Damian

"Deci, are de gând unul din voi să îmi dea o explicație?"

Toți se uita la mine sperând ca am să las în urma ce s-a întâmplat. Cum as putea? Am fost răpit de 2 ori de aceași femeie stranie. Am reușit cu greu să o alungăm de data asta și tot drumul spre casă, ei s-au purtat de parcă ar fi normal. Știu că nici noi nu putem fi clasificați drept "normali" însă nu cred că a fi răpit de ceva femeie care are ură pe ai tăi e normal în orice categorie de supranatural.

"Eu..mai bine plec"

Naomi își tine mâinile împreunate la spate și încearcă sa scape din încâlceala asta. Am o presimțire ca și ea știe adevărul și vreau din tor sufletul să greșesc. Naomi e sora mea mai mica și singura căruia îi pot spune orice. Mereu îmi zic ca așa gândește și ea, ca îmi poate spune orice însă îmi e teamă că de data asta nu va fi așa.

"Nu, vom sta toți 4 și vom discuta ca o familie"

Îmi încrucișez brațele la piept și aștept ca oricare din ei să vorbească. Liniște. Nimeni nu îndrăznește să scoată un cuvânt, e de parcă îi ameninț cu ceva.

"Bine atunci, încep eu. Ce ar fi sa vorbim despre...hmm...ah da, despre ce dracu e cu femeia aia demon?!"

Vocea mea se transformă treptat într-un țipat autoritar și trebuie să mă forțez să încetez. Nu sunt așa, nu mă enervez în halul asta și clar nu vorbesc asa cu familia mea. Nu îmi permit să tip la ai mei și nici la sora mea mai mică însă mă simt trădat de ei, de tăcerea lor.

"Damian scumpule, știu că îți e greu să te prefaci că nimic nu s-a întâmplat, și lui Naomi ia fost, dar-"

"Naomi știe?!"

O întrerupt pe mama în mijlocul propoziției și îmi țintesc privirea înspre Naomi. Aveam dreptate, propria mea sora are secrete fața de mine. Fiecare urma de încredere mia fost trădată. Naomi îmi spune totul și eu fac la fel însă nu pot înțelege ce a fost asa de diferit de data asta încât nu mi-a putut spune.

"Îmi pare rău Damian, am aflat fără să vreau. Mama și tata aveau o discuție și am tras cu urechea din curiozitate"

"Bine atunci, despre ce e vorba? Cine e femeia aia?"

".....îmi pare rău.."

"Naomi?"   Nu îmi răspunde. Își lasă privirea în podea și o lacrima mica își face loc pe obrazul ei căzând într-un final pe podea. Dau din cap în semn de aprobare și trec pe lângă ei. Nu mai am nevoie de răspunsuri din partea lor. S-au făcut clari că eu nu ar trebui să aflu.

_________________________________________

Îmi caut singur adevărul. Nu am nevoie de alte minciuni din partea lor. Podul îmi va spune mai multe decât ei. El păstrează amintiri și îmi da acces la secretele lor. Nu am avut niciun interes până acum în acest pod, păstrăm doar lucruri vechi aici, însă cred că Naomi a vrut să își ceara scuze într-un fel sau altul. Am primit un bilet pe sub ușa spunându-mi să cercetez podul și recunosc scrisul surori mele mai bine decât pe al meu. Mă învârt în cerc câteva minute. Toate cutiile sunt pline de jucări sau poze vechi însă nimic folositor. Sunt extenuat așa că îmi las greutatea corpului pe dulap vechi și șubred. Rețineți partea cu șubred. Dulapul cedează sub greutatea corpului meu și se face bucăți. O cutie aflata sus pe el îmi cade în cap și apoi pe podea. Conținutul cutiei se împrăștie pe jos și o poza de acolo îmi atrage atenția. E tata în anii de liceu împreună cu mama și....femeia aia.