Am dus apa în casă, am verificat mâncarea și focul, apoi am ieșit să văd ce s-a uscat pe frânghie. Am luat cearșafurile și fețele de pernă și le-am dus în casă și le-am și pus pe pat. Cearșaful de la patul din bucătărie, urma să îl pun după ce terminam mâncarea.
Am mai băgat pe foc și am amestecat în păstăile care erau aproape fierte. M-am dus în grădină și am adunat o mână bună de mărar, apoi am venit de l-am spălat și am mers cu el în casă de l-am tocat. Am mai amestecat în mâncare și am văzut că păstăile sunt fierte de se și desfaceau în două. Am pus bulionul, am mai lăsat un pic să fiarbă, am făcut repede într-o farfurie și puțin rântaș, am turnat și am amestecat continuu și am văzut că prindea consistența celei ce o făcea mama. După ce am terminat, am pus mărarul, am amestecat și am gustat-o de sare. Îi mai trebuia puțin, așa că am mai pus, am amestecat și iar am gustat și când am simțit că e după gustul meu, am ridicat ceaunul și am pus ochiurile. Am pus ceaunul jos între sobă și pat, pe o bucată de ziar ce o găsisem pe sub sobă și văzând că mai ești jar, am luat cea mai mare oală și am încărcăto cu apă, apoi am pus-o pe plită. Am băgat câteva crăci ce mai erau în lighean și pe lângă el și am dat să ies cu ligheanul afară, dar am dat nas în nas cu Mircea. Am tresărit deodată, apoi mi-am scuipat în sân.
— Aoleu ce m-ai speriat!
— Scuze, nu am vrut, dar și tu m-ai speriat cu reacția ta! zise el zâmbind și apucând-mă cu o mână și m-a tras în brațele lui, apoi mă mângâie pe cap.
Am stat așa câteva secunde, încercând să îmi revin.
— Ai scăpat mai devreme, sau e ora șapte?!
— E un pic mai devreme, dar hai să duc sacoșa asta în casă, că e grea!
Abia atunci am văzut că avea o ditamai sacoșa în cealaltă mână.
— Mă duc să clătesc un pic ligheanul ăsta!
— Bine iubita!
Am mers la fântână și am spălat ligheanul, apoi am pus apă în el și l-am adus lângă ușă. Planul meu era să fac baie generală, dar Mircea mi-l stricase. Voiam să fiu singură, să mă spăl în voie, fără teama de a nu intra peste mine.
— Aoleu iubita, ce e cu căldura asta aici?! Mori aici!
— Am făcut mâncare, unde voiai să fac decât aici?
— Ai făcut mâncare?! Dar era o groază de mâncare, iubita!
— Știu, dar nu îmi venea să las păstăile alea acolo să îmbătrânească degeaba! Le-am adunat și le-am făcut o tocană! Voiam să fac și o salată din castraveți și roșiile alea care au rămas, dar nu am mai avut timp, că ai venit!
— Plec înapoi și vin mai târziu! Le spun că nu mă primește femeia acasă că nu am venit la ora care trebuie!
zise el râzând.
— Ei na! Îmi este ciudă că nu am terminat până să vii! Nu m-am încadrat bine în timp!
— Stai liniștită că nu ești robot! Văd că azi iar ai intrat în priză și ai uitat să te deconectezi! Curtea să nu o mai recunosc, frânghia plină de rufe, mă gândeam că am nimerit în altă ogradă. Mi-am zis, mă atât de obosit să fiu, să nu mai știu unde stau?! Ce ai avut de gând și azi? După ce că ai tras atât de sapa aia, ai spălat o frânghie de rufe, ai mai și făcut mâncare! Cât mai poți că mă uit la tine și ești o mână de om?! Ți-am zis, nu le face toate într-o zi, că te îmbolnăvești, pun pariu că iar nu ai mâncat!
— Am mâncat!
— Mă mir!
Tonul lui serios, mă făcu să stau smirnă, cu capul în jos și lacrimile să îmi curgă pe obraji. Nu înțelegeam unde am greșit de sunt certată?
— Hei, iubita?! Ce faci, plângi????!!!
Offf, iartă-mă, nu am vrut să te fac să plângi! Nu te cert iubita, doar îți spun că exagerezi cu atâta muncă! O femeie mai în vârstă face toate astea, chiar și mai mult, dar tu ești încă un copil și nu ești obișnuită cu atâta răspundere, așa că ia-o mai ușor că nu te aleargă.....
Ahhh, cum de nu m-am gândit, tu faci toate astea de teamă că voi veni și nu voi fi mulțumit de tine și te cert sau chiar te bat?!
Nu am zis nimic. Nu era asta, teama era doar atunci când ridica tonul. Mircea, văzând că nu spun nimic, mă cuprinse cu ambele brațe și mă strânse la piept.
— Micuța mea! Ce mă fac eu cu tine?! Să nu îți fie teamă de mine, că nu am să te lovesc niciodată! Te iubesc prea mult ca să îți pot face rău! Acum ștergeți frumos lacrimile, că avem treabă. Eu am de făcut salata și tu golești sacoșa aia și vezi și tu ce găsești în ea, că nu știu ce a pus! Vezi tu pe unde le pui să știi de ele. Hai că se răcește mâncarea și abia aștept să mănânc prima mâncare făcută de tine!
— Aoleu, deja mi-e frică!
— De ce?!
— Dacă nu o să îți placă!
— Nu sunt pretențios iubita! O să îmi placă sigur, că e făcută de tine și ai suportat în căldura asta să o faci! Hai că merg să aduc ceapă din grădină..., apa de pe foc pentru ce este?
— Voiam să mă spăl pe cap!
— Și te speli! De ce adică voiai și nu mai vrei sau cum?
— Ba da, vreau!
— Atunci ne grăbim un pic cu salata și restul și după ce mâncăm, te speli! Și eu m-am spălat azi la cap, cu furtunul. Unde am fost de am muncit, au canal în curte și doar pune furtunul la gura lui, dau drumul la robinet și udă gradina spală și răcorește trotuarul și după ce am terminat cu porumbul, eram în cap, numai praf și mizerie. Am pus furtunul și m-am spălat. Mai am doar pe corp și picioare să mă mai spăl!
— Este apă destulă, îți opresc și ție să te speli!
— Bine iubita! Mă duc după ceapă!
Mircea ieși pe ușă și eu am rămas să scot din sacoșă, ceea ce adusese. Nu m-am apucat bine să scot, că am auzit la poartă, o voce de femeie, ce îl striga pe Mircea. Când am ieșit, am auzit și vocea lui Mircea că răspunse din grădină. Pe poartă intră vecina Florica, soția celui ce mă salvase de la viol.
