Am pus mașina lângă ușă, așa cum mi-a zis, apoi a venit și ea cu dero și un prelungitor.
— Ia căldarea aia de acolo și vezi acolo lângă poartă, că este un canalul! Doar dai drumul la robinet și încarci căldarea cu apă și o aduci și o pui în mașină! Aduci și pui apă, până la dunga asta aici! zise ea arătându-mi dunga din interiorul mașinii.
Am făcut ce mi-a spus, iar ea a intrat în bucătărie.
— Am terminat de pus apa! strig eu la ea.
— Acum las-o așa, că o bag acum în priză și trebuie să o lăsăm m să încălzească apa! Diana, vino aici, că am treabă cu tine!
Am intrat în bucătărie, unde ea opărise un cocoș și urma să mai oprească unul.
— Stai să îl bag și pe ăsta la opărit, apoi să ne punem să îi dezbracăm repede! Trebuie să fim gata cu mâncarea, până termină ei!
— Dacă nu or fi gata! Nu cred că durează mult să pună acoperișul la porumbar!
— Mai au de treabă! Dacă tot e Mircică aici, vor să facă la porci, curat și vor să mai facă un coteț și să separe purceii, că sunt la grămadă și să nu se îmbolnăvească toți, că deja avem unul bolnav!
— Aaa..., deci mai au de muncă! Unde îi jumulim? Nu facem mizerie aici?
— Dar unde, că nici mie nu îmi place aici, dar nici fără să mă bâzâie musca?!
— Măcar undeva prin spate, să nu se strângă musca aici în față!
— Stai așa să bag mașina în priză și mergem cu ei în spate, că am o masă acolo afară și îi și despicăm acolo!
Doamna întinse prelungitorul, băga în priză, apoi întinse de cablu până la ușă și îl uni cu cablul de la mașina de spălat, pe care o bagă și pe ea în priză.
— Iau eu ligheanul cu cocoșii, ia și tu doua tamburele și vino după mine!
Am luat două scaune fără spătar și am mers după ea, până în spate. Abia atunci văzu și Mircea, că eram și eu acolo. De cum mă văzu, fața i se lumină cu un zâmbet larg și îmi făcu cu mâna. I-am zâmbit și am ridicat și eu mâna cu tot cu scaun să vădă că nu îl pot saluta, că am mâinile ocupate.
Lângă un pom, era o masă mare, cu picioarele în X. Doamna Gica se opri acolo și puse jos ligheanul.
— Aici o să stăm să îi jumulim! Mă duc să mai aduc un lighean mai mare, un fund, un cuțit sau două și un chibrit, că va trebui să îi pârlim!
Doamna a plecat, iar eu am scanat în fugă gradina ce pornea exact de lângă pomul unde eram și nu am putut să nu rămân impresionată. Nu am avut timp să casc gura prea mult, că m-am așezat pe scaun și m-am apucat de jumulit. Până a venit doamna, jumulisem unul și trecusem la a-l doilea și mai aveam puțin și din acesta.
— I-a uite, tu aproape ai terminat până am venit eu!!!
— S-au jumulit repede!
— Sunt tineri, de aceea!
Atunci cât îl termini tu și pe celalalt, eu merg să aduc o căldare cu care să iau apă de aici, de la furtun!
— Căpățânile, le jumulesc?
— Da, că noi mâncăm și căpățânile și ghearele și târtița!
— Atunci le curăț și pe ele!
Doamna a plecat și eu am rămas de am continuat cu jumulitul. După ce am terminat, i-am mai verificat o dată, să mai smulg câte un tulei ce rămăsese rătăcit.
— Diana, să mă ajuți puțin ca să îi pârlim! O să mergem mergem mai încolo să dăm foc la paiele astea de le-am adus și tu să îi ții și să îmi dai câte unul să îl pun pe furcă și să îl țin deasupra focului! De obicei Costel făcea asta, dar cum el are treabă, trebuie să ne descurcăm noi!
Am luat cocoșii de picioare, unul într-o mână și unul într-alta și am mers după doamna. După ce a găsit un loc unde credea ea că nu pune în pericol nimic, a pus o mână bună de paie dintr-un paner și i-a dat foc.
I-am pus pe furcă primul cocoș și ea la dus deasupra focului.
— Dați-mi mie să îl întorc și țineți dvs., furca! zic eu văzând că nu știa cum să țină furca și să întoarcă pe cealaltă parte și cocoșul.
— Vezi să nu te frigi!
L-am luat de picioare și i l-am întors. Ea la dus deasupra flăcări și așa am procedat și cu celalalt.
— Băgați și capurile pe câte un corn de la furcă, să le puteți pârli! zic eu.
— Da, e o ideie bună! Stai să mai pun o mână de paie pe foc!
După ce am terminat de pârlit, doamna a luat apă și a stins focul, apoi a venit la masă.
— Diana, tu știi să desfaci o pasăre?
— Nu știu, dar vreau să învăț!
— Atunci ia un tocător de aici, ia și un cuțit și ia-te după mine!
— Da, dar voiam să vă întreb, apa nu s-a încălzit la mașină?
— Le-am și băgat la spălat, stai liniștită!
— Atunci e bine! Ce trebuie să fac mai întâi? zic eu luând un tocător și un cuțit, apoi unul dintre cocoși și l-am pus pe tocător.
— Mai întâi tăiem picioarele de la încheietura asta, de aici! zise ea, arătându-mi la cocoșul din fața ei.
Am continuat așa, până am terminat de tăiat cocoșii în bucăți. Pe alocuri, unde nu aveam putere, mă ajuta ea.
— Așa, acum să aduc alt lighean, să punem să le spălăm bine în câteva ape, dar o să fac eu treaba asta, că tu o să mergi să îți scoți rufele din mașină și o să le pui la clătit! Vezi că am lăsat eu albia acolo și un lighean! Le clătești în albie și le pui stoarse în lighean. Apă știi de unde să iei și mai târziu îți arăt eu unde să arunci zoaiele! Termin și eu repede cu astea, că trebuie să pun mai repede mâncarea la foc! Acum fugi la treaba ta, aaa..., era să uit. Primul lucru pe care îl faci, să scoți din priză mașina, apoi faci ce ai de făcut!
Am plecat și m-am apucat de treabă. Până să termin eu de clătit, a venit și doamna din spate și a intrat în bucătărie, cu carnea.
După ce am terminat cu spălatul și întins rufele la ea pe frânghie, am aruncat apa unde mi-a zis ea, am spălat bine mașina, am dus-o înapoi în magazie, apoi am dus și albia cu ligheanul și când am terminat cu tot, am intrat în bucătărie, unde doamna pusese deja carnea la fiert în două oale. În una pusese pentru ciorbă și într-una pentru pilaf.
