Ideea a fost bună, dar nu pentru mâinile mele. Și cară Diano, aproape doi kilometri gaziera și ce mai luasem, într-o mâna și canistra cu gaz, în cealaltă mână. Mergeam câțiva metri, mă opream și făceam pauză, iar mai mergeam și tot așa. M-am întâlnit pe drum și cu femeile ce terminaseră programul la fermă și plecau către sat. Am stat un pic de vorbă și cu ele și le-am rugat să nu le spună părinților mei că sunt în fermă. Cu greu, am ajuns în sfârșit la fermă, unde Mircea se dădea de ceasul morții, neștiind unde sunt. Mi-a ieșit înainte și deși nu am vrut, mi-a luat canistra din mână și m-a bodogănit că de ce nu i-am cerut lui motorină.
Am descuiat ușa și văzând că am curățenie în cameră, se descălță la ușă.
— Unde pun ăsta, iubita, că îți pătează preșurile?!
M-am aplecat întru colț al camerei și am dat la o parte preșurile și l-am lăsat să pună canistra, fără a îi adresa vreun cuvânt. Îl uram, dar în aceeași măsură îl și iubeam și îmi era milă de el că era ca un pui de pripas în preajma mea. Nu știa ce să mai facă, să mă îmbuneze, dar eu nu aveam de gând să îi iert prea ușor ceea ce făcuse, chiar dacă aveam și eu de suferit pe lângă el.
— Vrei să îți instalez eu gaziera?
Am vrut să sar ca arsă și să îi spun că nu am nevoie, că mă descurc și singură, dar ceva în mine, m-a oprit și m-am calmat imediat. Cu toate că nu am putut să îi spun cu voce tare, că o poate instala, am dat doar din umeri, ca și cum i-aș fi zis : "Cum vrei!"
A înțeles mesajul gestului și imediat s-a apucat să pună fitilul, să pună gaz și când să îi dea foc, dă-i dacă ai cu ce. Nu luasem chibrite.
— Nu ai un chibrit, iubita?
— Dacă fumam ca iubita ta, aveam!
— Merg eu să caut la colegul de cameră!
Nu i-am zis nimic. A plecat și câteva minute mai târziu, s-a întors cu un chibrit și a aprins gaziera.
— Gata iubita! Uite ce frumos arde!
— Da! Mulțumesc frumos!
Credeam că va pleca, dar el s-a așezat pe pat și privea roată prin cameră.
— Ai făcut frumos aici! Îmi place!
Nu am răspuns.
— Iubita, tu ai mâncat ceva ieri, astăzi?
— Nu îmi mai spune iubita! Spune-i ăleia de te-ai călărit cu ea două săptămâni, săptămâni în care pe mine m-ai luat de proastă! Sune-i celei ce ai ținut-o cu tine în fermă, trei zile și trei nopți! Aia e iubita ta, nu eu!
— Te rog, cât ai de gând să mă mai chinui?
— Și ce vrei? Să te iert de pe o zi pe alta?!
— Nu mă ierta, bate-mă, calcă-mă aici în picioare, mă pun la picioarele tale și te las să dai până nu mai poți tu, dar după aceea te rog să mă iubești ca mai înainte!
— Tu crezi că nu te mai iubesc?! Tu crezi că sunt ca tine și uit că iubesc, dacă sunt la câțiva kilometri distanță de tine? Tu crezi că dacă m-ai înșelat cu aia, eu am încetat peste noapte, să te mai iubesc? Dacă nu te mai iubeam, nu mă mai durea atât! Îmi doresc să nu te mai iubesc, să nu mă mai doară atât de rău, totul pe dinăuntru!
— Off iubita mea frumoasă...., iartă-mă! Sunt un gunoi, un om josnic și nu te merit! zise el luându-mă în brațe și începând să plângă la fel cum plângeam și eu.
Am stat așa în mijlocul camerei și am plâns amândoi, dar eu nu l-am îmbrățișat, deși îmi doream enorm. Nu putem să îi arăt această slăbiciune și să îl fac să creadă că m-a prostit, gata. Când mi-am mai revenit din plâns, m-am retras din brațele lui și mi-am șters lacrimile.
— Ca să te pot ierta, trebuie să îmi dai timp! Nu îți promit că la finalul acestui timp, te mai iubesc încă! E posibil să te iert, dar să te și uit, la fel cum e posibil să te iert și poate să te iubesc mult mai mult! Timpul va decide asta și ca să fie timpul în favoarea ta, va trebui să nu mai insiști cu iertarea sau cu "iubita"! Vreau să ne purtăm și să ne vorbim ca doi prieteni buni! De cate ori îmi spui că mă iubești, sau îmi spui iubita, de atâtea ori simt că mă minți așa cum mai minți astea două săptămâni de când ești cu ea sau poate și de mai înainte. Chiar dacă tu știi sigur că ești sincer, pe mine nu mă mai poți convinge acum! Poate cu timpul, când va mai trece, de aceea spun că fiind prieteni și vorbind normal, poate ușor, ușor, uit de ceea ce ai făcut! Bine, de uitat nu voi uita niciodată, dar măcar poate pot trece peste această trădare! Crede-mă, încerc să trec peste asta, dar de câte ori te văd, mai ales de câte ori îmi vorbești dulce, îmi apare imaginea cu voi doi, înaintea ochilor. Îmi fac filme în cap, cu voi doi făcând sex în timp ce eu eram acasă și te așteptam ca proasta! Înțelege-mă că nu pot trece peste asta într-un timp atât de scurt! Pune-te în locul meu și vezi cum te-ar fi afectat pe tine așa ceva!
Mircea se pusese iar pe pat și stătea cu capul în jos, fără să spună nimic și îi vedea lacrimile, cum îi picurau jos, pe covor. Mi se rupea sufletul văzându-l așa, dar nu aveam destulă putere să îl iert, deși aș fi vrut să îl iau în brațe și să îi sărut lacrimile și să ne contopim unul în brațele celuilalt, dar...., teama de a nu fi doar eu implicată în acea contopire, mă făcea să nu dau curs sentimentelor din mine. Mă temeam că o să mă închid în mine și nu o să îi mai pot arăta niciodată afecțiune, fără teama de a nu fi doar eu implicată și el să se gândească la alta. Peste toate acestea se adăuga și orgoliul meu rănit.
