— O să merg și eu cu tine să iau mai mult mărar și să îl pun pe ziare, la uscat, pentru iarnă!
— Da iubita, mergem amândoi!
Am lăsat fasolea pe masă, în grija lui Mircea și am plecat în bucătăria de iarnă, să fac baie. După ce am terminat amândoi cu baia, eu am făcut patul, de culcare și Mircea se chinuia din nou cu televizorul. După ce a reușit să prindă postul și să regleze imaginea, a stins becul și s-a pus lângă mine în pat. Duceam lipsa patului cu saltea de paie. Pe acel pat, puteam păstra distanța, dar pe salteaua cu arcuri, de la recamier, mă duceam la vale, către Mircea, deoarece el era mai greu și se afuna mai mult, iar eu cu greu mă țineam să nu alunec spre el. Oricum când s-a pus în pat, a întins iar brațul și m-a chemat să mă rezem de umărul lui și să mă țină lipită de el.
Am stat de am privind la televizor, până târziu, după care ne-am pus la somn.
Ziua de Duminică trecu pe nesimțite. Am mers de am adus ceapă și mărar, am mai adunat castraveții care se mai ajunsese. Am venit acasă și am pus fasolea la fiert, cât a fiert, am curățat mărarul, apoi l-am întins pe un ziar. Mircea a făcut din castraveți, o salată, a curățat ceapa, a tăiat câteva bucățele de șuncă afumată și le-a pus în fasole, a pus și câteva jumeri, deci el a fost bucătarul.
După ce mâncarea a fost gata, am mâncat, apoi am intrat în casă. Am stat puțin la televizor, apoi ne-am pus la somn. Mă mai trezeam din când în când și priveam la ceas. Când se făcu ora cincisprezece, am pus mâna pe umărul lui Mircea și l-am scuturat ușor.
— Ce e, iubita? întrebă el somnoros.
— E ora trei și trebuie să mergem la Doamna Gica!
— Mmmm..., marâi el întinzându-se și căscând.
Când am dat trec peste el, să cobor din pat, m-a prins cu ambele brațe și m-a oprit deasupra lui.
— Hei, ce faci? Dă-mi drumul! zic eu încercând să mă eliberez.
— Nu îți dau până nu îmi dai o guriță!
— Ești nebun? Întârziem și o să ne creadă neserioși!
— Lasă că nu stau în apă! În două minute ajungem! Hai, îmi vreau pupicul.
— Nu îți dau nici un pupic!
— Nu îți dau drumul! Aici stăm până mâine când plec la muncă!
— E bine, deci stăm așa până mâine!
— Dacă întreabă doamna Gica, de ce am întârziat, le spun că din cauza ta, că nu ai vrut să mă pupi!
— Nu are de ce să întrebe, că nu mai mergem, că mă ții tu! zic eu începând iar să mă zbat să scap.
La un moment dat, zbatându-mă, am simțit ceva tare între mine și el. Ceva ce nu era acolo, cu un minut, două, înainte. Mi-am dat seama imediat ce se întâmplă. Nu știam cum să reacționez. Dacă nu îl pupam, m-ar fi ținut încă ceva timp și mădularul lui, ar fi stat țeapăn între noi. Dacă îl pupam, m-aș fi supus lui și nu voiam. Până la urmă m-am resemnat și l-am pupat pe obraz.
— Neeee..., nu acolo!
— Nu ai zis unde! Gata, te-am pupat!
— Nu mă pupi, nu? Stai că îți arăt eu ție!
Se repezi cu gura, către gura mea și își lipi buzele de buzele mele, ca pe ventuze. Nici nu am avut timp să mă feresc. Mi-a pus o mână pe ceafă și mi-a apăsat capul pe buzele lui, ce mă sărutau lacom. După aproximativ două minute de sărut, s-a oprit.
— Offf..., îmi vine să te mănânc toată, răutate mică ce ești!
— Acum hai să ne spălăm un pic pe față să nu părem somnoroși și să mergem!
— Bine iubita!
Mi-a dat drumul de m-am ridicat în picioare, apoi se ridică și și el.
— Tu cum mergi așa? zic eu privind în direcția cortului ridicat, ce ieșea destul de tare în evidență și începând să râd.
— Râse și el rușinat aproape și își puse mâna în față, vrând parcă să o acopere.
— Vezi ce mi-ai făcut?
— Eu???!!! Tu ai vrut să te pup!
— Dacă mă pupai când ți-am zis și nu te zbăteai atât, nu îl trezeai! zise el râzând.
— Fă-i ceva să nu se mai vadă și hai să mergem!
— Eu ce să-i fac?! Fă-i tu! zise tot râzând.
— Eu ce să-i fac?! Lasă râsul și grăbește-te!
— Păi tu trebuie să te grăbești!
— Hai că mă enervezi! Râzi de mine sau ce?
— Gata iubita! Am glumit! Hai să ne spălăm!
Am ieșit afară ne-am turnat unul altuia, apă cu cana de ne-am spălat pe față.
Era trei și jumătate după amiaza, când am ieșit pe poartă. În trei minute maxim, am ajuns la doamna Gica. Mircea a adus și roaba ce ne-o dăduse seara, cu sacii.
Nu am mai strigat, că ei erau la umbră, afară.
Ne-am așezat și noi, lângă ei și am stat la povești, cred că mai bine de două ore.
— Copii, eu vă las, mă duc să dau la animale! zise Domnul Costel, uitându-se la ceas.
— Merg și eu să vă ajut, zise Mircea!
— Atunci mergeți voi la animale și apoi să aprinzi grătarul Costele! Eu cu fata, ne punem să curățăm usturoi pentru mujdei!
Mircea plecă după domnul Costel și eu am rămas cu doamna și am mers în bucătărie.
Cei doi ne tratau de parcă eram de-ai casei. Doamna Gica îmi explica unde să mă duc și mă trimitea după câte ceva pe afară sau prin acareturile de pe lângă casă, mă punea la treabă, fără nici o reținere, că eram musafir. Îmi plăcea asta și mă uimea tot odată.
Bărbații au aprins grătarul, apoi Mircea a venit de a luat carnea ce era pregătită dinainte și pusă la baiț, cârnații ce erau deasa cărnii condimentate și într-un alt vas avea câteva bucăți mari de pește, ce erau și ele în baiț.
