Deja îmi vedeam toată fața casei, plină de flori înflorite.
— Nu îmi bat capul și cu săpatul acum, poate mai târziu, după ce termin de văruit, de lipit și de curățat iarba și în grădină, poate voi săpa și dacă e să nu apuc să sap și vrei să îmi dai flori ce se pun la toamnă, o să caut să le pun în rând și în primăvară să sap printre ele!
— Da, poți și așa! Eu voiam să am cât mai mult loc liber să îmi fac niște chirpici să mai facem o cameră și o bucătărie, dar Mircea mi-a cam tăiat elanul! Zice că nu am loc să fac mulți și cei care îi fac, trebuie să aștept să se usuce bine și că abia apoi pot face alții!
— Asta așa este, dar acum sunt chirpici de cumpărat. Sunt care fac și îi vând!
— Da, dar bani de unde că el din mers cu ziua, abia ne acoperim necesarul!
— Zicea săptămâna trecută parcă, m-am întâlnit chiar în poartă la mine cu el și îmi spunea că o să îl cheme la Zagna înapoi! A fost o perioadă când nu mai avea nevoie de ei, în iarnă și apoi a chemat câte, unul, câte unul, înapoi!
— Da, mi-a zis și mie că așteaptă să îl cheme pe tractor am înțeles!
— Dacă e pe tractor e bine, ia bani frumoși, plus ce îi mai pică de acolo că deh fiecare mănâncă de unde aleargă și umblii cu mierea pe mâini și nu te murdărești? O să ai legume tot timpul anului! La primăvară poți intra și tu ca zilier la solare. Au nevoie ca de aer la plivit în solare! Eu sunt în vârstă și nu mai pot sta întinsă pe canapelele alea cu fața în jos să pigulesc la ierbă, nici nu mai văd atât de bine!
— Dar nu ești în vârstă bre, de ce te consideri așa bătrână?
— Eh, din cauza bolilor! Nu mai sunt iute la treabă cum eram o dată! Am fost operată de două ori și de atunci, nu mai merg nicăieri la muncă, fac doar pentru mine, pe lângă casă!
După vreo oră și ceva de stat la povesti cu ea, a plecat acasă și am rămas în sfârșit singură, așa cum îmi plăcea mie să stau. Mi-ar fi plăcut și cu tanti Florica la povești că începuse să îmi placă de ea că era înțelegătoare și de viață, nu cu nasul pe sus și aveam și ce învăța de la ea. Nici mama nu m-a sfătuit cum să mă port în căsnicie, așa cum m-a sfătuit ea în timpul unei singure discuții.
Rămasă singură, am făcut un pic de ordine prin casă, am măturat, apoi am trecut în bucătărie, unde am scos întâi tot din dulapul de sub masă, ce avea două rafturi. Am încercat să le fac loc la toate ce mergeau puse acolo, am scos vasele afară la spălat și după ce le-am spălat pe toate și le-am pus la scurs pe o cârpă. După ce s-au uscat, le-am adus și le-am băgat înapoi în dulap. Am așezat frumos și brânza, șunca și tot ce mai era de mâncare, borcanele cu untură și am închis dulapul. Am scos apoi tot de sub sobă, unde era locul de pus lemne și după ce am găsit niște ziare în casă pe șifonier, am întins câteva ziare și am pus cratițele și oalele, cu gura în jos, una în alta și cum m-a dus pe mine capul să le fac să nu ocupe spațiu mult. Alături am pus cartofii și am lăsat loc și la niște scule de-a lui Mircea, dar care îmi prindeau bine și mie, apoi am tras cu matură, tot de pe sub pătuțul de ce campanie și mă uitam că e era spațiu destul de mare pentru depozitarea unor lucruri ce nu erau de trebuință zilnică. După ce am terminat cu măturatul, am scos gunoiul și nu știam unde să îl arunc. Dacă alteori am mai aruncat la întâmplare, acum nu mai voiam să îmi fac mizerie, după ce făcusem lună curtea. Mi-am ales un loc în spatele casei, unde putea intra cu căruța și lua gunoiul dacă se strângea prea mult și am pus acolo gunoiul din foraș. Nu mi-am dat seama cum trecuse timpul, dar sărisem peste masa de prânz cu foarte multe ore. După ce am terminat curățenia, m-am uitat și eu la lucrurile date de tanti Florica și le împătuream înapoi după ce le admiram. Când am terminat cu ele, mi-am luat un tub de hârtie igienică și am mers la toaletă și l-am pus pe scaunul de la toaletă, alături de un teanc de ziare ce zăceau de cine știe câte luni acolo.
Când mă întorceam de la toaletă, văd o mașină roșie, oprind în poartă. Din ea se dădu jos un bărbat slab și mărunțel.
— Bună ziua! Mircică e acasă? întrebă el după ce deschise poarta și mă văzu.
— Nu este!
— Dar unde este?
— E dus la muncă la un om în sat!
— Știi cumva la cine?
— Știu doar că le spune doamna Gica și domnul Costel!
— Aha, știu la cine, dar știi cumva dacă la muncă în câmp la sapă sau la ce e dus?
— Nu e în câmp, e acasă, lucrează la o un porumbar!
— Aaa, am înțeles, înseamnă că dau de el acolo! zise el privind mai mult pe lângă mine, prin curte.
— Da!
— Bine, mulțumesc frumos, la revedere!
— La revedere!
S-a urcat în mașină și a plecat, dar cine era, doar el știa. Nu s-a prezentat, dar arăta destul de înțolit și coconos. Mi-am văzut de treaba mea și am intrat în casă vrând să mănânc, dar când m-am uitat la ceas, era aproape ora șaptesprezece. Am zis că mai rabd puțin, poate vine și Mircea și mănânc odată cu el. Nu cred că a durat mult și aud o voce de bărbat ce oprește un cal în poartă. Dau perdeaua la o parte și îl văd pe Mircea coborând din căruță și deschizând poarta.
— Vino să mă ajuți, iubita!
— M-am dus la poartă să văd cu ce să îl ajut.
— Bună ziua! zic eu bărbatului ce stătea în căruță și ținea hățurile.
— Bună ziua fetiță! Eheeee, uite-o și pe miresica noastră! Acum înțeleg de ce nu îl mai pot ține pe Mircică, nici legat cu lanțuri, atunci când termină treaba! Ptiu să nu-i fie de deochi, dar frumoasă tare o ai mă Mircică!
— Da ce, nu știu eu ce să aleg? Dvs., chiar așa prost mă crezi, să iau vreo urâtă? zise Mircea mândru nevoie mare, de parcă și avea de unde să aleagă.
— Cu ce te ajut?
— Iubita, trebuie să golim tot ce e în căruță!
— Mai devreme te-a căutat cineva!
— Știu, ne-am întâlnit pe drum! Era inginerul de la Zagna! De Luni mă așteaptă la muncă!
— Mircică, până Luni aranjează-ți și tu treburile acasă și ți-am promis, toate lucrurile de acolo de la casa bătrânească, sunt ale tale. Când o fi să găsesc să le vând, vedem noi, le luam și le mai băgăm pe la mine pe-acolo, până atunci, scoate-ți tot, patul ăla ce zici că îl ai cu paie, și aruncă-le și mergem cu căruța și aducem de acolo, recamier, șifonier și ce mai poți bagă în astea două camere, apoi ți-am zis cum faci, dar lasă că mai vorbim noi!
