Trecuse trei zile de când mă externasem și eram pe câmp la strâns mazăre. Deodată văd mașina doamnei inginer, că vine și intră pe tarla, în urma tractorului. Ajunge lângă noi și după ce se dă jos, dă bună ziua la toată lumea și apoi mi se adresează mie.
— Diana, să mergi cu mine, că am treabă cu tine în fermă!
— Bine doamna, dar stați să duc furca la tractor!
—Bine, hai că întorc până atunci!
Am dus furca și i-am zis lui Mircea, să aibă grijă de ea.
— Ce vrea? întreabă el.
— Nu știu! A zis că are treabă cu mine în fermă!
— Du-te iubita!
Am plecat și m-am urcat în mașină.
— E foarte greu la mazăre! zise ea.
— Este, dar m-am obișnuit!
— Asta e muncă de bărbați, nu de femei! Să ridici sus la remorcă, palele alea de mazăre verde, apoi acolo la batoză, să o descarci la bandă, e o muncă, pfff...! Le admir pe femeile ce muncesc acolo! Tu cum mai ești?
— Supraviețuiesc!
— Cu Mircea cum merge?
— Nici rău, dar nici bine! Nu vrea să își asume responsabilitatea copilului! Vrea să ne mutăm la ferma cealaltă și să mergem acasă și să uităm de Andreea și de copil!
— Nu te supăra, dar aici sunt de acord cu el! Mergeți acasă și nu vă mai chinuiți prin fermă și vedeți-vă de treabă liniștiți, acolo! Dacă lui nu îi pasă de acel copil, de ce te stresezi tu? Dacă nu îl asculți pe Mircea, ascultă-mă pe mine! Mergeți acasă și oferă-i toată afecțiunea ta, nu că ar merita-o, ci să vadă prostul că tu îl iubești mai mult decât oricare alta!
— Asta ar însemna să îl recompensez pentru ceea ce a făcut!
— Se va simți dator că l-ai iertat și că îl iubești cu toate că a greșit! Dacă repetă greșala, atunci nu mai merită nici o șansă! Eu vin și te iau în de lângă el!
Am ajuns în fermă și doamna a parcat mașina, pe locul unde o parca de obicei, la umbră.
— Hai cu mine în birou, dar du-te întâi să te speli bine pe mâini, că o să fie de umblat cu niște acte!
Am mers repede de m-am spălat, apoi am venit în biroul ei.
— Diana, poate nu știai, dar eu sunt și inginer și contabil și casier, în ferma asta! Eu trebuie să mă ocup de toată hârțogăraia asta! Mircea mi-a zis că erai premiantă la școală și că ai vrut să continui studiile, dar nu te-au lăsat părinții, că te-au dat lui Mircea!
— Da!
— Știi că Mircea și-ar fi dorit să te lase să continui studiile, dar nu avea putere financiară?
— Nu știam! Nu mi-a zis niciodată!
— Poate i-a fost rușine să recunoască situația și nu a vrut să îți facă iluzii! Diana, uite ce vreau eu de la tine. Vreau să îți dau niște foi și tu să îmi treci în actele astea, numele fiecăruia și suma trecută în dreptul lor! Aici treci seria asta de aici, în partea asta numerotezi și așa până termini! Ce zici, te pricepi? Aaa și numele le scrii cu litere mari de tipar!
— Mă descurc! Nu e ceva atât de greu!
— Te rog eu să fii foarte atentă și să nu omiți vreo cifră sau numele să nu fie corect!
M-am apucat de scris și doamna avea alte acte în față și le răsfoia, făcea calcule și totul se petrecea în liniște.
Când am terminat, a verificat și ea dacă este în regulă, apoi mi-a mai dat niște acte, în care trebuia să trec câte ceva. În orice caz, au fost destule, că ne-a apucat seara, bibilind la câte un dosar, scriind la niște registre, făcând ordine prin ele.
— Diana, mulțumesc din suflet pentru ajutor! Chiar sunt mândră de tine! Ai scrisul frumos și citeț și fără nici o greșeluță!
— Mi-a făcut placere să fac asta! Vă pot ajuta și la calcule! Mi-a plăcut mult matematica!
— Da?! Bravo! Poate într-o zi, îți vei continua studiile!
— Nu mai am nici o speranță! Acum am alte responsabilități! Ca să continui școala îmi necesită foarte mulți ani și bugetul e mic și nu vreau ca Mircea să muncească pentru a mă ține pe mine în școli, doar nu m-a luat de crescut!
— Într-un fel te-a luat de crescut!
— Exact! De ce i-aș face cheltuieli mai mari?
— Voi știți, dar păcat, că ești fată isteață! Măcar doisprezece clase dacă aveai la un liceu pedagogic, tot puteai fi educatoare, învățătoare și profesoară suplinitoare!
— Așa este, dar vom vedea ce va mai fi!
— Până atunci, nu te mai consuma și trăiește-ți viața la maxim, alături de Mircea și nu fii proastă să îl lași alteia, mai ales dacă el încă te iubește! Vrei să vorbesc cu domnul inginer, să vă transfere dincolo?
— Nu știu ce să zic!
— Îți place să te chinui în cămăruța aia? Acum vine iarna și ce te faci fără sobă, fără nimic? Îndepărtați-vă de problema de aici și ai să vezi că va fi bine pentru voi și tu, nu lua problemele de aici, cu tine acolo! Nu îi mai aduce aminte ce a făcut, în fiecare zi sau de fiecare dată când te supără ceva, pentru că așa ușor, ușor, se va îndepărta de tine! Hai că o să vorbesc cu al meu și vineri îți iei bagajul și mergi cu omul tău la căsuța voastră și nu mai pune la inimă toate! Cel mai important lucru este că el te iubește! Atâta timp cât el te iubește, poate fute zece, cinsprezece fufe, important este că nu pe ele le iubește, ci pe tine! Alea sunt doar unele de care profită că doar deh, așa cică sunt bărbații, dar tot la nevestele lor trag! Atunci când umblă cu alta și vine acasă și nu îi mai place mâncarea, atunci da, merită să îți faci griji, dar atâta timp cât el te tratează ca pe o regină, fă-te că plouă și nu îți face ceartă în familie!
Într-un fel îi dădeam dreptate, dar nu prea îmi plăcea această teorie. Pentru mine căsnicia trebuia să fie sfântă și să nu calce strâmb, nici unul.
Am zis să mă resemnez din nou și să încerc să merg pe mâna ei. Avea experiență de viață și la cât de des a fost trădată de soț, ar fi trebuit să fie tristă și deprimată, dar totuși ea era destul de sigură pe sine și învățase să fie fericită. Cum? Probabil prin aceeași metodă care m-a învățat pe mine.
