Iubindu-i nebunia

Capitolul 14

Jennifer

Au trecut câteva ore de când sunt afară,deja se lasă întunericul,apus in zona asta chiar e frumos. Am apucat să văd fiecare detaliu din jurul meu. Aleea pe care sunt parcate mașinile,casele vecine destul de îndepărtate,suntem aproape de mare,in fața,la vreo 50 de metrii se află o întindere de nisip,apoi marea. Nu mă gândesc că această casă a costat prea mult pentru el,la câți bani mi-a dat, casa asta e fondul meu pe două luni.

Tresar când ușa de deschide. Nu trebuie să văd cine e,Damian Reyes are o adevărată aura in jurul lui.

Se pune la jumătatea de metru de mine și așează ceva intre noi.

— Ești aici de câteva ore. spune și mă uit la ce a adus.

O cana cât să o cuprind cu ambele mâini, plină cu ceai,dar și wow mâncare mexicană!! E normal să știe că îmi place,m-a urmărit atâția ani!

Înfing repede furculița in bucățele de kebab și o duc la gura. Gem la gustul profund plăcut de contimente.
Îl aud cum surâde și mă uit la el.

— Ce? îl întreb cu mâncarea în gura

— Nimic,scumpo.

— Nu-mi zice așa,scumpule! zic sarcastic

Mă lasă să mănânc în voie până termin de mâncat și beau jumătate de cană.

Apoi le las și mă uit la el.

Privirea îmi cade automat pe mâna lui,are încheietura într-un bandaj elastic, probabil are luxație sau entorsa.
Ce am făcut?!

— Păcat că nu ți-am rupt-o. zic zâmbind.

Ia tava și o pune în spatele lui venind mai aproape de mine. Deodată sunt trasă mai aproape, punându-si o mână pe umerii mei.

— Nu,nu e păcat. Aș fii acceptat orice îmi dai, Jennifer. Dacă tu vrei să mă târăști prin iad,te voi ajuta.

Primele secunde am incercat să mă împotrivesc, însă am încetat, lăsându-ma cu capul pe pieptul lui.

— Chiar te urăsc. îmi zice,dar mi-e imposibil sa-l cred când buzele sale se apasă pe tâmpla mea apoi în păr.

— Unde e Hera? îl întrebă încet.

— Cine?

— Fetița. îl lămuresc

— Pe undeva cu Kai.

— E numai vina mea. Am pus în pericol un copil,Ian!

— Nu e în pericol. Și oricum e un copil.

— Nu ai cum să înțelegi ,Reyes. spun complet dezamăgită

— Fă-ma să înțeleg.

— Viața mea nu te privește. îi spun ferindu-mi privirea de el.

Inspira puternic. Știe.

— Jennifer,nu am vrut să spun asta.

— Știu. îi zic clipind de câteva ori alungandu-mi lacrimile.

— Îmi pare rău, scumpo.

— Hai să le facem poze! se aude o voce in spatele meu.

— Plecați de aici! le spune răspicat Ian

— Copilul ăla nu tace,iar maică-sa a țicnit. Vreau să dorm!! se plânge Kai.

— Hera,hai,Ian. mă uit rapid la el și mă ridic. Unde? îi întreb pe băieți

— A doua ușa la stânga. zice Ryder

Intru in casă fără să fiu atentă la decor,in cea mai mare parte e simplu.

Când ajung unde a spus Ryder intru in camera și o văd pe Isla plângând jos și pe Hera in partea opusa ei.

Mă duc să iau copilul in brațe legănându-l ușor până nu mai face atâta gălăgie.
In prag băieții mă privesc în liniște,le arunc o privire plină cu ură și îmi întorc toată atenția carte fetița.

Cred că îi este foame, încă tinand-o in brațe mă opresc când ajung in fața băieților.

— Unde e bucătăria? îi întreb

Ian se dă la o parte facandu-mi loc și zice:

— Prima pe dreapta.

Isla încă plânge dar deodată Kai țipă la ea:

— Potolește-te femeie!

Mă bucur că am luat copilul de acolo.

In bucătărie ținând fetița pe cu o mână,caut laptele și în încălzesc ușor punandu-l într-un pahar apoi îi dau Herei câte puțin având grijă să nu se lovească de pahar.

Știu că Ian mă privește, însă nu întorc capul spre el.

— Vom avea de discutat , Miller. zice deodată Ryder intrând în bucătărie.

— Nu discut cu tine.

— Jennifer nu fi încăpățânată sau ăștia trei o pățesc. zice Ian și pufnesc.

O las pe Hera pe covorul mare și pufon din mijlocul camerei și apoi îl săgetez cu privirea.

— Ești atât de slab încât ameninți că omori un copil doar să aflii ceea ce vrei. Parca aflai și altfel lucrurile,dar e ok…puterea ta… scade, îi spun in batjocură.

— Cunoaște-ti locul,fetițo. Fie că vrei,fie că nu o să vorbești. O să implori să vorbești.

Ian încheie discuția și pleacă din câmpul meu vizual. Ryder pe de altă parte sta cu ochii în telefon. Aș putea să-l atac cu ușurință sunt sigura că are o armă asupra lui,dar nu acționez ,ci mă sprijin de blatul bucătărie fixandul cu privirea.
Înalt peste 1,85,masiv și plin de mușchi, poate un tricou negru ce îi evidențiază pectoralii, blugi la fel, prinși la mijloc cu o curea simplă. Degetele îi zboară pe tastatura scriind,oare are iubită? Părul negru cu șuvițe care îi alunecă peste ochii e mai ciufulit decât de obicei, maxilar puternic. Toți sunt la fel. Doar ochii îi diferențiază. In timp ce a lui Ian sunt negrii,Kai o culoare amestecată,el îi are albaștrii.

Își ridică o clipă privirea spre mine, ridică o sprânceană ,iar eu dau din umeri.

Ryder Harrison este o partidă bună și nu mi-e frică să recunosc. Dacă și în pat ar fi atât de rece și calculat, presupun că ar fii o noapte excelenta.
E drept că nu prea aș avea cu cine să îl compar,singurul meu iubit a fost în primul an de facultate sau aș putea să-l compar cu noapte ăia in club cu Ian. Da, aia chiar a fost o noapte de vis chiar dacă nu făcusem prea multe și adormisem în brațele lui Ian.

Hera îmi strică gândul care urma și mă duc la ea pregătită să o duc mamei sale. Țin la micuța,dar nu-s dădaca.

După ce o încredințez Islei ies din nou afară. Kai și Ian nu se zăresc in casă,Ryder știu că e pe undeva,Isla e cu Hera, și tot ce lipsește este Zephyr.

Îmi ocup din nou locul pe scări și îmi îmbrățișez genunchi, dacă o să scap de aici,prima persoana pe care o voi omorî este Liam.

Sper ca nesuferitul să trăiască încă,am niște planuri cu el.

Mi-e scârbă de locul ăsta și de ceea de reprezintă Reyes. Aș putea fugi cu ușurință, însă mai am trei persoane după mine.
Soarele apus de mult a lăsat loc lunii și stelelor.
Dacă grecii chiar se rugau la zeii,eu de ce să nu o fac?
Nu-i vreau pe cei buni,l-aș vrea pe Hades…însă mă opresc. Îl am deja, Damian Reyes e mai întunecat decât abisul. Însă Kai ascunde la rândul lui secrete. Ryder e un vulcan pe cale să erupă. Am telefonul încă în spatele blugilor,doar un apel,câteva secunde…Zora Miller trebuie să se întoarcă.

//NEEDITAT