Iubindu-i nebunia

Capitolul 7

Jennifer

Rămasă singură în cameră privesc în jur. Wow! Camera asta e cât tot apartamentul meu.
Un pat impunător tronează in mijlocul camerei,de la lenjeria neagra la scheletul patului. In fața un covor care pare pufos,in partea dreapta a patului o noptiera cu o veioză in forma de sferă. In partea stângă un dulap cu rafturi pline cu tot felul de obiecte,câteva cărți,o fotografie care îmi atrage atenția. Merg in fața și mă uit la ea,par cei trei băieți însă mult mai tineri, mă întreb câți ani au fiecare. Arunc o privire asupra cărților. Inginerie? Ochii coboară în jos, o vază albă,niste lumânări. Lângă dulap se află un fotoliu gri și o mică măsuța, dacă stai jos o să ai o priveliște minunată la răsărit. Geamurile înalte sunt împodobite cu draperii gri. Pe tavan sunt montate becuri circulare,o lustră lunga. Nici pereții nu sunt obișnuiți,de la contururile simple la un perete cu diferite modele geometrice iar marginile sunt cu auriu.
Lângă mine se află o ușă merg și o deschid. Locul ăsta e de lux.
O oglinda cu margini din lemn, chiuveta neagră mat,pe jos cred că este parchet însă pereții sunt acoperiți cu gresie neagră. Totul la el este negru, până și sufletul care și l-a vândut divolului. Câteva rafturi se află pe un perete cu diferite produse de spălat. Un duș negru, însă în cameră se află și o cadă. Apoi toaleta care se află la jumătate de metru de cadă. Cât loc!

O bătaie la ușă mă face să mă întorc deodată. O femeie de aproape 50 de ani intră în cameră cu o tavă in mână,o lasă pe măsuța de lângă fotoliu și se uită la mine.

— Bun venit la vila Reyes, drăguțo! zice si mă privește. Eu sunt Jett Jackson,îmi poți spune Jett.

Continui să tac,nu voi vorbi cu nimeni din aceasta casă indiferent de cât de prietenos se dă.
Femeia zâmbește stânjenită și se îndreaptă spre ușă.

— Dacă ai nevoie de ceva, nu ezita să mă anunți.

Rămân din nou singură. Fără niciun ceas presupun că a trecut deja jumătate de oră.

Mă uit spre tava cu mâncare. Totuși nu cred că o femeie așa drăguță ar fi otrăvit-o. Mă pun pe fotoliu, întind mâna spre furculița și o înfing într-o bucată de măr. Nu mie așa foame, însă vreau o gustare.

Cum adică nu e supărat că i-am ucis fratele?! Parcă totul e premeditat, parcă el și-a dorit să-l omoare.

Oare ce vor să îi facă lui Vi? Cum adică i-a trădat?! Of, Vivianne în ce te-ai băgat?

Termin de mestecat și decid să îmi întreb vecinul ce se va întâmpla cu prietena mea. Merg repede spre ușă lui și bat rapid.
Aștept să-mi răspundă. Mai bat de câteva ori.

Oare mai este acolo? Îmi pun mâna pe mâner și intru. Ochii mii se plimba prin camera la fel de neagră ca a mea și se oprește asupra bărbatului care mă pironește cu privirea.

Rămân blocată,poate de frică,poate de  uimire.

— Aveam de gând să îți deschid. îmi spune clar.

Mă opresc din a mă holba la el,dau rapid din cap și o i-au la propriu să fug spre ușa de la camera mea. O trântesc cu forța și mă lipesc cu spatele de ușă. Respir puțin mai rapid.

Asta nu e o poveste de dragoste. E realitatea. Nu îmi place de el. Omul ăsta m-a răpit pe mine și pe Vivianne! Ne tine sechestrate. Cine știe ce i-au făcut lui Vi, ceilalți doi. Nu o să mă îndrăgostesc de el și nici el nu o să lupte pentru mine. Nu o să îl las sa mă ducă cu vrăjeală și în niciun caz nu o să-l las să mă violeze. Trebuie să ne caute cineva până la urmă. Luni când nu o să vin la munca va încerca cineva să de-a de mine,nu?
Trebuie să scap de aici și asta cât mai repede.

Mă las în jos și îmi strâng genunchi la piept, lacrimile nu întârzie să îmi apară. Întâi Liam,acum Ian. Povestea asta va avea același final.
Aveam 15 ani când părinții mei au decis că nu mai dau doi bani pe bine. Liam avea 23. Pentru o sumă frumușică de bani ai mei m-au vândut. Am fost învățată să lupt și să ucid,am fost folosită drept armă. Doi ani jumătate mi-au distrus toată viața, omorurile mi-au umplut sufletul, fețele oamenilor încă mă bântuie,am omorât copii,femei,oameni nevinovați. Până într-o zi când am dispărut. Zora a dispărut,iar în locul ei a apărut Jennifer. Ar trebui să mă gândesc de pe acum la un nou nume. Poate Abigail sau Camila. Oftez și îmi pun mâinile în păr.

Nu mai vreau o altă viață. Îmi place cine sunt. Doare să o iei de la capăt. Prieteni noi,cariere noi,totul nou. Uneori de și sperie.

Înghit în sec, încă am lacrimi în ochii, mă doare groaznic. Fizic, aș putea pleca de aici foarte ușor. Însă am inima mai mult decât frântă. Nu o să îmi găsesc niciodată locul, nu o să fiu nicăieri acasă.

Știam că într-o zi va veni acest moment, că voi fii nevoită să o i-au de la capăt,dar nu am crezut că va fi așa rapid.

Unde o să mă duc? Am fugit in partea cealaltă a statelor să scap de Liam,acum vă trebui să fug in partea cealaltă a lumii pentru a scăpa de amândoi. Îmi trebuie doar o scăpare. O armă. Câteva secunde să distrug ce a mai rămas în casa asta. Îmi mai șterg odată lacrimile.

Nu voi rămâne aici și o voi lua și pe Vi. Toți banii care i-am strâns de la acel necunoscut au rămas acasă alături de actele mele. Vi stă în același bloc cu mine,deci și ea le va lua ușor.  Îmi trebuie un plan,iar când o să-l am,o să fug mâncând pământul.

//NEEDITAT