Iubindu-i nebunia

Capitolul 16

Jennifer

Am mers aproape un km,iar orașul se vede in fața mea la o distanță de aproximativ încă un kilometru.

Ian continuă să mă urmărească în spatele meu,la vreun metru. Deja sunt epuizată și nedormită,iar prin sânge îmi trece euforia. La fiecare pas pe care-l fac mintea mea se duce automat la noapte din club cu Ian. Mă necăjesc singura gândindu-ma la gura sa lipită de sânii mei. Mâine sale care îmi mângâiau pielea. Întrebările sale de rahat care mă ajutau să fiu în largul meu. Fostul meu iubit chiar a încercat,am ajuns sa fac anumite lucruri cu el,dar când trebuia să facem sex a dispărut...într-o zi de vineri…

Mă întorc deodată spre mașina din spate și îmi trântesc mâinile de capotă săgetându-l pe șofer.

Ian iese liniștit din mașină însă nu oprește motorul.

— Ai învățat că nu trebuie să te arunci in fața mașinii?

— Ce să zic, parcă mă călcai fix tu.

— Te-ai hotărât să nu mai faci pe inabordabila?

— M-am hotărât să-i mai scriu lui Lev,știi tu fostul meu iubit care a dispărut într-o zi de vineri.

— Acum vrei sa-l cauți?

— Nu, presupun că e mort.ii zic

— Poate. Dar tot nu înțeleg,ce vrei?

— Nimic ce nu poți face, totuși ar trebui să te revanșezi pentru ce am pierdut cu el. Nu crezi că așa e corect?

Ian încremenește complet. Clipește de câteva ori și deschide gura să zică ceva,dar o iau înainte.

— Haide,mergem la mine! spun și deschid portiera din dreapta lui. Ian, mă auzi? Haide! îi mai spun odată intrând în mașină.

Își scutură capul și apoi inconjoara mașina și urcă.

— Ai pățit ceva? Ție frig? Te doare capul? întreabă pe rând.

Scutur din cap energica.
Pornește mașina însă o pune pe marginea drumului, parcând-o.

— Sigur ești bine?

— De ce nu aș fi,Ian?

— Tocmai mi-ai spus... știi tu că îți sunt dator cu o partidă de sex…

— Așa iei la întrebări orice fată care îți sare în poală sau doar pe mine?

— Pe tine.

— Ar trebui să nu o mai faci.

— Nu e normal, scumpo. Tu…mă urăști,mai știi?

— Super! Uite,nu te urăsc,acum putem pleca?

Am ajuns să folosesc un ton rugător cu dușmanul! La naiba!

— Nu plecăm până nu-mi spui de ce,apoi decidem amândoi dacă o facem sau nu.

Vedeți? De asta pot cu el ce nu pot cu alții. Își dă interesul,iar eu il folosesc.

— Pentru că așa vreau eu.

— Am foarte multă răbdare, și tu știi asta,scumpo.

— Nu am nimic. îi spun

— Jennifer,tonul lui a devenit înapoi serios, eu știu că tu nu poți avea…

— Nu e despre asta! îl întrerup brusc

— Atunci? ochii săi întunecați continua să mă privească.

Parcă se întunecă mai mult în timp de maxilarul lui se strânge. Nu cred că are chiar atât de multă răbdare.

— Vreau să ne-o tragem,e chiar așa greu?! mă răstesc la el

— Da. Vrei să mă simt ca o prostituata după de termini cu mine? mă întreabă cu colțul gurii ridicat intr-un zâmbet amuzant.

— Nu am zis asta. îi spun bosumflată

— Atunci ce ai vrut să spui?

— Nimic.

— Nimic, dar peste noapte,ba nu rectific,peste un km de mers pe jos vrei să ți-o trag!

— Da.

— Spune odată de ce, femeie!

— Nu.

— Da.Nu. Chiar m-ai lămurit.

Nu îi mai zic nimic, și întoarce mașină în direcția din care am venit , apasă accelerația astfel încât să tureze mașina înainte să pornească cu viteza in fața.

E un idiot! A fost o prostie să-i cer asta,poate și eu am fost mai tâmpită că am vrut ăsta,dar poate de data asta va merge.
Și ceea ce a zis...se înșală amarnic. Eu pot avea copii, însă nu pot face sex prea ușor. In acea noapte in club,sperăm că pot. Chiar voiam să o fac, însă el a refuzat. Inspir tristă și mă uit la drum, încă câțiva metrii și ajungem din nou la casa lui.

Să-l văd acum cum mă va da jos de aici,eu în casă aia nu mai pun piciorul.

Coboară crezând că-l voi urma însă nu o fac ,iar când aruncă o privire nici nu mă uit la el. Să se învețe minte. Nu o refuză oricine pe Jennifer Miller.

— Blondo, coboară! îl aud și dau din cap negativ.

— Dacă cobori promit că facem sex.

Poate să încerce de cate ori vrea. Eu nu mai faci nicio mișcare,ci continui să mă uit pe geam.

— Doar nu o să dormi în mașină,nu?

Acum că a zis-o nu ar fi o variantă tocmai rea, însă ceea ce nu știe el este că știu cum să pornesc o mașină fără să am nevoie de chei. Deci abia aștept să plece.

Îmi deschide el portiera și mă apucă de mână. Când se apleacă să-mi desfacă centura îl prind de mână deja lovită și o sucesc mai tare.

— Futu-i! spune răspicat căzând pe mine.

Nu m-am gândit deloc la asta.

Greutate lui îmi strivește coapsele și jumătate din abdomen.
Scânces din cauza presiunii care se pune pe corpul meu. Știam că e greu, însă mă strivește.

— Ian… spun încet

— Nu mai fi prostuță,scumpo. se sprijină cu mâna bună de torpedou ridicându-se și eliberandu-ma.

Iese din mașină și se sprijină de capotă ținându-si mâna pe lângă corp.

Se lasă în jos acum stând cu spatele pe roată.

— Chiar încerc,scumpo. Încerc de câțiva ani. vocea lui devine pierduta.
Am acceptat că nu ești ca restul,am acceptat că mi-ai omorât fratele,la dracu' Jennifer accept și dacă vrei să mă omori,dar te implor scumpo,doar vorbește cu mine.Nu îți cer nimic altceva.

Lacrimile mii se strâng în ochii. Nu le las să cadă. Dacă o fac înseamnă că am pierdut un război dus cu mine însămi.
Cobor din mașină și mă sprijin lângă el. Suntem ca doi adolescenți care nu știu ce vor de la viață.

— Tu chiar vrei? mă întreabă după lungi clipe de tacere.

Vocea lui. Îmi place cum suna. În liniștea nopții,doar noi doi înconjurați de întuneric. Se simte puternică, puțin răgușită,dar calmă și mă simt în siguranță cu vocea lui. Cu el. Ca după un lung drum în care te-ai pierdut de câteva ori, ajungi la destinație. Acasă.

Nu e un loc,ci e acolo unde totul merge bine și nu sunt probleme,iar totul se rezolva.
Niciun loc și nicio persoană pe care am cunoscut-o până acum nu m-a făcut să fiu așa. Să fie eu. Nu Zora,ci Jennifer. Scumpo. Poate că nu mă enervează atât de tare. Însă există un motiv bun.

Ian e acasă.

— Da.

//NEEDITAT