Iubindu-i nebunia

Capitolul 11

Ian

Trei zile fără ea, imediat după ce am găsit-o. Ghinion mai mare nu pot avea. Într-un final blestemele mamei și-au făcut efectele.
De zece ore nici nu m-am sinchisit să fac vreo ceva. Doar stau in sufragerie pe canapea și beau a 4 a sticlă cu whisky. Nu m-am mai îmbătat de mult ce-i drept. Mă uit spre partea din față a camerei,totul e prea simandicos. Jennifer se uita uimită la tot, probabil fata aia a crescut într-o căsuță săraca până am investit bani in ea.
Eram dispus să-i dau orice îmi cere. Bani,putere,lucuri materiale,…dragoste.
În schimb ea a profitat în tot acest timp, târfă nerecunoscătoare! Sorb și ultima picătură din sticlă și o arunc cu putere în perete.
Bucăți de sticla devin ale bucăți la fel ca inima mea.
Știu că băieții își fac griji că o să cad în patimile alcoolului, însă mai bine și-ar face griji să nu mor.
Mâna mea se întinde spre sticla din fața mea și o apuc scoțând capacul și dând încă o cantitate de alcool în mine. Lichidul cândva tare care îți ardea gâtlejul acum se bea ca apa.

Futu-i ea de dragoste.
Totul durează două milisecunde.
Te ridica încet spre cer,te pune pe un norișor pufos, roz,te iubește și îți face toate capriciile,apoi vine furtuna care distruge tot. Norișorul chiar încearcă să te salveze, însă după ce vede că nu reușește, îți dă drumul. Nu o să cazi pe pământ,el e prea bun,in schimb o să te înghita in adâncurile sale. Devii un prizonier și te rogi pentru mântuirea ta,apoi îți dai seama că mântuirea nu există. Ești doar tu sigur,împotriva lumii,cu sufletul închis în adâncurile lui Hades,iar dacă încerci să scapi, îți duce sufletul în Tartar.
Dar mereu exista o portiță,o ieșire,o soluție. Iar dacă singura soluție să îmi scot sufletul din Infern este să devin însuși Hades, atunci e un preț prea mic de platit.

Nu sunt credincios,dar nici nu venerez zeii și dacă m-aș ruga,nimeni nu mi-ar răspunde.
Poate necuratul mi-ar oferi șansa să-mi spun oferta, însă ar fi scârbit de mine. Cine nu ar fi? Am omorât și voi continua să o fac. Nu din obligație,ci din plăcere,una dulce carnală care mă bântuie și nu-mi dă scăpare. Poate sunt un monstru și nu o să mă schimb pentru nimeni,dar pentru ea aș putea încerca să fiu ceea ce mi-am dorit. O persoană mai bună cu o familie fericita.

Dar cât timp mai pot,nu o să o las niciodata. O să-i bântui sufletul la fel cum a făcut ea cu mine ani întregi. Și dacă voi fii nevoit să o forțez,o voi face cu cea mai mare plăcere.

— Damian! țipa deodată Kai.

Îmi ridic ochii spre el,abia îl văd,nici nu știu de când stă în fața mea. Aleg să nu-l bag in seama și continui să mai iau o gura din lichidul care îmi oferă o mică alinare.

Sticla îmi e trasă din mână fix când îmi ajungea la buze.

— Dă-o înapoi Kaer! mă revolt cum pot și încerc să mă ridic ,dar sunt împins înapoi.

— Kai,Ryder, afurisiților! le zic

— Trebuie să fii perfect treaz mâine la ora 6 am. Plecăm. spune Ryder

— Unde? le zic confuz

— Ți-am reperat fata,avem o șansă,nu o să o găsim ușor,dar nici nu mai e așa greu. continuă Ryder.

Deodată încetez să mă prefac chiar mort de beat și devin mai mult lucid.

— Unde? de data asta vocea mea e perfect calculată.

— Grecia. spun ambii bărbații din fața mea.

— Se pare că o să-l văd pe Hades. spun calm când mă ridic și mă duc in dormitor.

Cei doi nici nu mă urmează, însă au înțeles aluzia mea.

O să o distrug deoarece ea m-a distrus.
Foc cu foc se stinge,nu?
Mă trântesc în pat și strâng așternuturile în pumni. Nu,somnul nu o să mă ajute acum.

Mă ridic și îmi scot cămașă aruncând-o pe pat, mă duc la dulap,îmi iau bandajele mereu uzate și folosite și încep să mii le pun pe mâna. Cobor așa până jos, prietenii mei mă văd însă niciunul nu îndrăznește să zică ceva. Nici să nu spună,nu am nevoie de morală. Trec prin holuri până ajung in camera mea specială,iar primul cuțit de care dau și-l arunc în peretele special amenajat.
Mă duc să-l scot, însă apucându-l direct de lama,bandajele se rup pentru a nu știu câtă oară însă nu-mi pasă,nu o să doară nici măcar cât un milimetru din cât mă doare inima.

Îl arunc în peretele opus și starg pumni lovind deodată peretele. Mă las în jos,in genunchi cu fruntea sprijinită de perete. Nu o face,Ian,nu ceda acum. Mai ai puțin și o să ai totul,o să o ai.Las totul să cadă. Ce rost are să mai lupt atât?

— Ian? îl aud pe Kai

Nu trebuie să-mi întorc capul să știu că sunt acolo.

Îi simt pe amândoi punandu-se lângă mine.

Rămân la fel până la întorc să stau cu spatele sprijinit.

Cei doi pasează cu cutin de la unul la altul apoi mă includ și pe mine in jocul lor,dar în schimb de fiecare dată las lama cuțitului să facă o dunga roșie în mâinile mele.

— Nu am destulă putere să o pierd. mă trezesc deodată vorbim

— Marele Ian Reyes s-a îndrăgostit! surâde Ryder

— Am cunoscut-o acum câțiva ani,era minoră,doar o adolescentă care nu-și putea îndeplini visul,încep să povestesc și băieții tac mâlc. Am ajută-o cu bani,continui, am niște oamenii pus sus in jurnalism,niște cuvinte și a fost angajata,i-am plătit taxele de la facultate… mă opresc din vorbit,ei știu despre ceea ce zic.

— Nu o poți obliga să te iubească. îmi zice Ryder

— Dar o pot obliga să rămână.

Sfârșitul primei părți

//NEEDITAT