Iubindu-i nebunia

Capitolul 10

Jennifer

Intru în mica caldire,o florărie superbă,cu geamuri uriașe.
Florile sunt așezate pe sortimente,dar și pe culori. Șefa mea,a devenit rapid prietena mea, are 28 de ani și a moștenit florăria de la părinții săi. 

— Ai venit mai devreme. îmi spune Isla când mă vede.

— Sunt obișnuită să lucrez de dimineață. zic și mă duc lângă ea.

Se chinuie să prindă un buchet cu flori,întind mâna să o ajute să fixeze florile cât ea face funda.

— Mulțumesc, și pentru ajutor și că ai vrut să te angajezi. îmi spune și pune buchetul într-o vaza cu flori. La 11 trebuie să vină cineva să-l ia. mă informează și iese din spatele tejghelei.

— Pot să iau eu de aici. Hera are nevoie de tine. îi spun referindu-ma la fiica sa de doi ani.

— Știu. oftează și își scoate șorțul cu buline verzi. Eu plec acum, dacă ai nevoie de ceva sună. Poți folosi telefonul de aici. Și, Jen, baftă!

— Transmite-i Herei salutări. zic zambindu-i.

După ce rămân singura decid să mai ud florile din ghivece,apoi mă duc la tejghea și mă așez pe scaunul de acolo. Îmi iau o hârtie și un pix începând să desenez diferite modele de buchete. 

Fire de lavanda care înconjoară un bujor galben,sau lalele roz cu fire de lacramioare.

Clopoțelul de la ușă mă anunță că am un nou client.

— Γεια! spune și zâmbesc stânjenită.

Din cate mi-a spus Isla,ea a studiat doi ani în Londra,de aceea știe engleza însă nu m-am gândit că vor fii clienți care nu vorbesc decât greacă.

— Bună! Te pot ajuta cu ceva? întreb și privirea lui devine confuză.

— Am o comandă. spune în engleză.

— Sigur,îmi puteți spune numele dumneavoastră? întreb rar sperând că mă înțelege.

— Nu trebuie să vorbești rar,te înțeleg. Zephyr Thanatos. îmi spune și arunc repede o privire la lista cu comenzi. Mă întorc și i-au buchetul făcut de Isla azi dimineață și i-l întind 

— Poftiți florile.

— Ești noua pe aici? Unde e Isla? întreabă cu o privire confuză.

— Da,abia m-am angajat. Isla e acasă. Revine la ora 5 pm dacă vrei să o vezi. îl informez și-l tai de pe lista cu comenzi.

— Nu am făcut cunoștință în mod oficial,eu sunt Zephyr. Tu cum te numești? întreabă și-mi întinde mâna liberă.

— Jennifer. îi zic întinzându-i mâna.

— Ești din Grecia? Nu ai un nume cunoscut.

— Abia m-am mutat din U.S.A. îl informez și el îmi zâmbește.

E așa drăguț când zâmbește. Părul lui șaten deschis parcă vibreze,pielea bronzata,ochii albaștri. Niște pantaloni scurți,crem și un tricou polo alb. Ar fii visul oricărei femei. Este mai înalt decât mine,iar eu am 5' 64".

— Poate o să ne revedem, Jennifer. Acum trebuie să plec. îmi spune

— Pe curând. zic încet

Zephyr iese din magazin și când dispare din raza mea vizuala mă prăbușesc pe scaun. Ce a fost asta?!
Adică recunosc tipul arată superb și pare de treabă însă chiar așa, Jennifer?!

Inspir de câteva ori și mă apuc din nou de lucru.
Tai unele flori,scot spini,dau cu matura după. Apoi mă gândesc să schimbi locul florilor. Trebuie să fie ceva ce să atragă clienții,iau florile galbene punânu-le in mai multe cercuri apoi pe lângă el fac un fel de petale din alte chivece cu flori,le tot modific locul până vine Isla,ceea ce înseamnă că s-a făcut deja ora 5pm.

— Arată incredibil! spune imediat cum intră în florărie.

— Dacă nu îți place mâine la pun înapoi. spun rapid.

— Jen,e superb. Nu m-am gândit nicio clipă să le pun așa și nici nu aș fi ajut timp, Hera ocupa mult loc în viața mea. îmi zice luându-ma deodată în brațe.

— Cred că eu trebuie să îți mulțumesc atât,nu tu. îi zic când ne dezlipim din îmbrățișare.

— Știu, însă mă simt puțin mai liberă acum că știu faptul că am un ajutor.
Acum hai,ai stat toată ziua în florărie,du-te să vezi orașul! se grăbește să-mi zică.

— Bine, îți fac pe plac. Ne vedem mâine! îi spun făcându-i cu mâna când ies din florărie și mă duc direct acasă.

Drumul durează maxim 10 minute,dar decid să mai stau puțin și să admir cum trebuie locul. Voci de copii de aud jucandu-se în parcul din apropiere, picioarele mele se duc direct in acea direcție. Intru in micul parc înconjurat de arbori și mă așez pe o bancă. Privirea mii se fixează imediat pe diferite grupuri de copii,unii alergând sau jucându-se cu mingea,alții dându-se in leagăn. Adolescenți care fac un picnic și părinți mai mult sau mai puțin îngrijorați.

Aș vrea cu ardoare asta. Sentimentul de a avea pe cineva când te întorci acasă. Poate o să-mi iau o pisică.

Mă ridic de pe bancă și mă duc înapoi acasă. Nu știu toți vecinii, însă am văzut câțiva bătrâni.

După ce intru in casă ,îmi las masca jos. Nu o să trăiesc doar făcând buchete cu flori. Iar dacă să mă întorc la viața de criminală înseamnă să nu mor de foame,nu ar fi o alegere atât de gravă.

Las tristețea să mă abată in timp ce îmi târăsc picioare până în baie,la apa să curgă în cada in timp de mă dezbrac. Tricoul,blugii, sutienul și lenjeria intima ajunge pe jos într-un mic teanc. Arunc o privire în oglindă. Sunt înăltuță, blondă însă nu proastă, forme de calitate,ochii verzi. Expir frântă și intru in casă lăsând apa caldă să-mi relaxeze corpul.

Mintea îmi zboară la Ian,oare mă mai caută? Vrea să mă omoare deoarece i-am ucis fratele? Nu înțeleg ce legătură au avut ei cu Vivianne, însă dacă fosta mea prietena e implicată în asta,nu sunt dispusa să o iert.

In timp ce mâinile mele îmi alunecă pe corp,o mică amintire îmi apare în fața ochilor,acum câțiva ani,o noapte în club petrecută cu un străin,un străin care m-a înțeles și care nu m-am judecat.

—Tu ce vrei,blondo? mă întreabă când mă ține în brațe

—Acum? Să mă distrez. Mâine? Să se ducă dracu' tot. În viitor? Să fiu o jurnalista de succes. Tu ce îți dorești,străine? îl întreb cu o notă de curiozitate.

—Acum? Pe tine. În viitor? Tot. inima mea tresare speriată.

Săraca nu mai poate rezista.

Când mă pun în pat și mă uit la tavan decid să-mi scot laptopul din dulap.
Imediat cum îl deschid îi scriu fostei mele șefe un email spunându-i că părinții mei sunt bolnavi și a trebuit să mă duc la ei,astfel mi-am dat și demisia.

Intru puțin online. În căsuța cu mesaje văd numele lui Vivianne cu peste 100 de mesaje,apoi altele de la Kai,Ian și Ryder, presupun. Multe sunt amenințări,altele reguli,le dau block tuturor apoi îmi închid laptopul punandu-l pe noptiera. Încă mă gândesc dacă o să fiu găsită vreodată. Ar fi imposibil,dar totuși adorm cu gândul că sunt prinsă.

//NEEDITAT