Iubindu-i nebunia

Capitolul 1

Prima parte

Jennifer

Urăsc dezordinea,dar din păcate cuvântul dezordine o descrie perfect pe prietena mea,Vivianne.
În timp ce biroul meu de vis-a-vis,este perfect aranjat, biroul ei este...groaza mea. Îmi amintesc că în săptămânile când a locuit cu mine și păstra ordinea, probabil o fi fost un chin pentru ea.

Mă strecor printre scaunele din fața mesei și caut dosarul la care o să lucrez eu azi,fix acum ți-ai găsit să nu vii la muncă,Vi!
E o adevărată provocare să caut numele Ian Reyes pe undeva printre dosarele aruncate peste săraca masă.

Astăzi trebuie să i-au interviul unui agent FBI, în loc să stau și să-mi savurez cafeaua.
Partea bună,o să scap în final de căldura de la birou. De câteva zile,aparatul de aer condiționat s-a stricat,iar acum așteptăm să murim în liniște din cauza căldurii infernale care se anunță a fi în continuare prezenta,bine că întâlnirea pentru interviu va fi într-un local aproape de periferia orașului. În niciun caz nu a fost alegerea mea, dacă era după cum voiam,organizam ceva la cafeneaua din colțul străzii,chiar dacă ar fi el agent FBI,asta nu înseamnă că aș avea vreo încredere în el. Niciodată nu mi-au plăcut oamenii legii,chiar dacă în majoritatea timpului i-au interviuri persoanelor cu diferite grade justițiare.
Arunc o privire la ceasul de pe mâna mea. 12:27 p.m. În ciuda anilor de când îl am,nu mă lasă la greu niciodată,din argint curat,la ore încrustate cu diamante,ceasul ăsta e singura amintire pe care o mai am de la bunica mea, și o să îl pastrez până când va fi rândul meu să-l dau altor generații. Privind încă odată ora ar trebui să mă grăbesc,in aproape jumătate de ceas am interviul.

Reușesc într-un final să găsesc dosarul ,pierdut pe undeva prin teancuri,ar trebui să le ordonez într-o zi. Probabil că Vi o să mă arunce de la etajul 7 dacă îi stric "ordinea". Zâmbesc slab la acest gând și analizez dosarul. Negru ca noaptea,ar fi trebuit să mă aștept la asta.

Ian Reyes. 19 august 1998. 28 de ani,se pare că e doar cu 4 ani mai mare decât mine, drăguț. Găsesc o poză cu el, arată bine ce-i drept. Părul șaten lung în fața,dat puțin pe spate,cu un volum pe care sunt invidioasă,iar în laterale este puțin mai scurt, îi stă bine. Privire dură, încruntată ,încât ar distruge mai multe decât dinamita însăși. Nuanța neagră din ochii săi ce i-i se potrivește,mandibula conturată,maxilar încleștat,nasul drept,nu e corect,nimeni nu ar trebui să arate așa perfect. În fotografie poartă o jacheta neagra,care îi evidențiază umerii drepți. Tipu' chiar arată că ar lucra la FBI.
Continui să privesc fișa lui,are un frate, părinții lui sunt în viață. Prea normal,trebuie să existe ceva neînregula. A absolvit academia militară. Nimic despre prietenii sau alte cunoștințe.

Închid dosarul și ies din biroul prietenei mele, intrând direct in al meu. Îmi i-au in grabă geanta neagră Guess Noelle , mă asigur că am cheile de la SUV ul meu alb și telefonul aflat în buzunarul din spatele blugilor mei gri.
Arunc o privire la ținuta mea. Un tricou negru cu mânecă scurtă și guler Bardot, marcă Bershka și niște blugi straight gri deschis,de la Zara. În picioare niste pantofi sport maro cu alb. Arăt prezentabil. Părul meu blond fiind lăsat liber dacă mă mișc puțin se pot observa cu ușurință cerceii lungi,de argint,cu mici stele pe ei de la Pandora. Îi am de câțiva ani și încă sunt in stare impecabila, îi ador. Nu sunt prea machiată,dar nici nu lipsește rujul nude,rimelul, eyelinerul, blush și niște fard cu sclipici pe la ochii.

Bun,sunt pregătită, totul va fi bine.
Ies din biroul meu, luând liftul până jos, arunc o privire la ceas 12:43 pm.
sper să ajung la timp.
Merg grăbit până ajung in fața mașinii mele. O am de când mi-am luat permisul și nu o să renunț la ea niciodată. Urc la volan aducându-mi geanta undeva în spate și trântind portiera cu forța.