Iubindu-i nebunia

Capitolul 22

Jennifer

Mă foiesc încercând să găsesc locul cald din spatele meu,e atât de bine!
Mormăitul lui Ian mă face să mă răsucesc și să deschid ochii.
Dau direct de pieptul său tare,dar plăcut. Ca un nor pufos.

— 'Neața scumpo,spune trăgându-ma spre el.

Continui să-l privesc în timp ce îi inspir parfumul și îmi spirjin capul pe mâna lui.

— Îmi plac diminețile așa. îi recunosc

— Și mie.
Momentul nostru putea continua atât de frumos ,însă un zgomot puternic se aude, însă nici nu ne mai sinchisim să vedem cine e,deja știu modul lui Kai de a-și face apariția.

Mă cuibăresc mai mult lângă Ian bucurându-ma de ultimele momente de liniște.

Ușa se deschide,vocea lui Kai auzindu-se imediat.

— Părinții tăi au fost găsiți!

Ian îngheța lângă mine.

Găsiți?
Câteva secvențe îmi revin în minte.

— Am un nume, nătărăule! Iubită să-i zici mă-tii. mai am puțin și-l plesnesc însă încă sta pe trepte și se uită la mine cu amuzament în ochii.

— I-aș spune dacă îmi amintesc unde am îngropat-o.

Se ridică văzând că îngheț. A îngropat-o?! Nu...a omorât-o…

— Cum? întrebă Ian ridicându-se din pat .

— Se pare că și altora le-a venit ideea de a ascunde un cadavru peste altul.
Ryder deja încearcă să rezolve cu poliția,dar e clar că mama ta era acolo.
Frate,de data asta e posibil să o încurcăm cu toți,mai ales acum că și Axel nu mai e.

Mă ridic din pat căutându-mi telefonul,nu o să las totul să se distrugă. Nu acum când sunt atât de aproape să am totul.

Mă duc în cameră de vis a vis schimbandu-ma in niște haine negre apoi coborând jos unde Ian și Kai se pregătesc să plece.

— Vin și eu. îi anunț în timp ce îmi închid cizmele până aproape de genunchi.
În mașină îmi fac curaj și intru in contacte ,apeland ultima persoana de la care aș cere ceva.

— Отец. spun când apelantul răspunde.
— Зора, каждый раз приятно.

Ian se uită la mine întrebător.

— Мне нужна услуга. zic impunător

Închid ochii așteptând condiția.
Vocea pare mai mult amuzantă decât periculoase.

Închid apelul și spun:

— Cat de dispusi sunteți să ieșiți din încurcătura asta?

— Ryder e arestat,nu vrem să urmăm. spune Kai

— Atunci așteptam. Pornește spre apartamentul meu. Probabil aici vor venii să investigheze. Îi zic lui Ian sprijinindu-ma de portiera mașinii.

— Cum dovedim că nu suntem vinovați? întreabă Ian.

— Nu dovedim. răspund

— Atunci? întreabă Kai acum cu o mână pe scaunul meu și una pe a lui Ian.

— Doar așteptam.

— Ce? repetă Ian

— Să faci cunoștință cu tatăl meu.

— Și...cu cine?! Spune panicat Ian

— Ai măcar așa ceva? - Kai

— Normal că am ,tâmpitule, am o familie întreagă.

— Nu a părut niciodată ca ai. -Ian

— Știu.

— E cam ciudat. - Kai

— Știu.

— Poate sunt oameni simpli? - Ian

— Scumpule,ai mei aterizează în câteva ore,nu trebuie să te pregătești emotional, ci fizic.

— Cu ce se ocupa ai tăi? Întreabă Kai

— Mama... avocat. răspund încercând să omit ocupația tatălui meu.

— Ai și vreo soră,blondo? -Kai

— Te înștiințez că nu.

— Și tatăl tău? - Ian

— Face și el ce poate.

Oprim la un semafor și apuc să beau niște apă, înainte să circulăm din nou.

Ce bine știe Ian drumurile...Normal că le știe bine,doar te spiona!

— A fost ciudat...știi tu când îmi scriai scrisori? Îl întreb pe Ian

— Absolut deloc,am luat-o mai mult ca pe o pasiune să îți scriu săptămânal,uneori m-am gândit că ar trebui să înceteze cu ele,dar parcă erai curioasă să vezi restul poveștii.

— Încă sunt. îi zic încet

***

Imi trec mâna prin păr pentru a nu știu câta oară pregătită emoțional să-mi revăd părinții după 13 ani. 

— Ian fă-ți părul,Kai poarta-te matur și nu mai rânji! le spun băieților

— Nu te mai îngrijora. spune Ian din spatele meu și își pune mâinile pe umerii mei.

— Poate tu nu ar trebui să fii atât de calm, îi propun

— Nu știu,îmi spune cu capul pe umărul meu,nu mă sperie părinții tăi,ar trebui să înțeleagă că nu o să te las,deci să se mulțumească cu mine.

Zâmbesc la gândul de a fii soția lui,da,chiar pare reușit.

Mă întorc fiind cu fața spre el.

— Dacă trecem peste asta, tu și cu mine vom face o vacanta lungă prin Grecia.

— Cât de lungă?

— Să zicem că avem mulți ani de recuperat. spun înainte să primesc un sărut scurt.

Îl privesc nemulțumită și îmi zâmbește ștrengar.

— Luați-va o cameră,ba nu,la cum îl știu pe Ian ai nevoie de insulă întreagă. spune Kai

Mă uit ciudat la el și mă desprind din brațele lui Ian fix când soneria se aude.

Panica intra in mine, Ian își pune mâna pe spatele meu apoi se duce să deschidă ușa.

Câteva clipe mai târziu Ian intră înapoi în cameră cu o privire scoasă,deja îmi e clar cât de tare e speriat.

— Jennifer, scumpo! îl aud pe tata înainte să fiu strânsă în brațe.

— Bună, tată! il salut la rândul meu

— Credeam că vrei să fugi de noi,dar văzându-l pe Reyes aici, înțelegcă ai un motiv bun. Îl scot pe Harrison si vă ajut cu o condiție,o căsătorie între voi ar fi o alianță perfecta!

— Căsătorie?! întreb eu și Ian in același timp.

//NEEDITAT