Iubindu-i nebunia

Capitolul 9

Ian

Am un chef de moarte. Ce m-aș bagă într-un coșciug doar să dorm.

Ryder și Hewitt au plecat la subsolul clădirii pentru a se ocupa de anumite probleme. Kai își lustruiește arma de parcă e un copil ,iar eu mă conectez pe camerele de supraveghere din casă.

E opt dimineața,iar până acum nu mi-am băut cafeau,ceea ce e dezamăgitor. Mă așteptam să-mi văd blonda dormind sau țipând. In schimb, nu o văd.
Nu cred că e atât de ocupată să fie în baie,dar dau un clic pe camera de acolo.

— A dispărut. îmi anunț prietenul.

Surâd. Ea chiar e un pericol.

— Cum adică a dispărut?! spune Kai venind langa mine.

— Eu ți-am spus să nu o lăsăm singura. Anunța-i pe ceilalți. îi zic punandu-mi mâinile încrucișate la piept.

Până vin Ryder și Vivianne, deja intru in sistem și văd când a plecat. 05:32. atunci a fost ultima clipa când a fost văzută de camere, iar atunci deja ieșea pe poartă.

E dispărută de câteva ore…

— Cum adică a dispărut?! strigă Hewitt la mine.

— A plecat. Sigură. Cu propriile ei picioare. Fix după ce am plecat noi. spun calm

Vivianne își trece mâinile prin păr, oftează,iar apoi zice:

— Trebuie să fie pe la apartament. Caută-i cumva contul,vezi dacă a făcut vreo tranzacție.

— Ryder, încerca să aflii dacă a plecat undeva. Hewitt,mergi cu mine la apartamentul ei. Kai, ocupate dracu' de trădătorii aia. le spus ridicându-ma.

— Fata aia ascunde ceva,Ian. îmi zice Ry.

— Crezi că nu mi-am dat seama?

Merg spre lift, oprindu-ma o clipă.

— Vivianne, dacă știi ceva și nu se spui,nu o să fie bine, pentru tine.Nu e normal felul în care mi-a omorât fratele,știa exact unde să țintească.

— Eu nu știu nimic, trecutul ei este un mister. Nu vorbește niciodată despre ea,mereu e calculată și are grija ce spune. îmi confirmă Hewitt venind lângă mine.

Apăs butonul liftului și fata vine lângă mine.

— Mă jur că nu știu nimic, Ian! spune încet.

— Știu. îi răspund la fel și intrăm în lift.

Jennifer

Zborul a fost destul de lung,câteva ore pe un scaun nu sunt chiar atât de bune. Am amorțit toată și mă doare fundul. Acum mă plimb pe străzile din Patras. Abia am ajuns și sunt o străină cu o valiză in mână care nu știe unde să se ducă.

La hotel va trebui să plătesc cu cardul deoarece nu am destui bani cash.
Poate voi găsi ceva mai ieftin sau îmi rămâne varianta de a dormi sub poduri.

Trebuie să găsesc ceva de lucru și asta urgent!

Chiar dacă încă e vară și serile din Grecia sunt liniștite și călduroase tot am o stare de teamă. Nu cunosc pe nimeni și nu am nicio idee despre ce să fac,continui să îmi țin capul sus. Măcar nu ploua.

Deja am lăsat orașul în spate îndreptându-ma spre o zonă mai puțin aglomerată. Zeci de căsuțe albe una lângă alta,cu fereastre in diferite nuanțe de roșu, galben,maro,ba chiar și verde.
Un stil rustic se întinde pe zecile de case amplasate în acest cartier.
Merg încet pe drumul pavat cu piatră. Aproape mă pierd când găsesc o căsuță de vânzare. Mă uit repede la afiș,nu am destui bani, însă poate aș putea plăti în rate.

Bat la ușă în speranța că poate îmi răspunde cineva.

— E cineva? întreb intrând doar cu capul înăuntru.

—Μπες μέσα! spune o voce și o iau ca confirma că este cineva.

— Eu… am văzut că vindeți locul? întreb încet crezând că vorbesc cu mine însămi.

În camera intră o femeie ,cred că are in jur de 50 de ani,e îmbrăcata într-o rochie albastra, vaporoasă,părul ei negru este făcut într-un coc la spate,are pielea măslinie,ochii verzi și o privire caldă.

— Te pot ajuta? întreabă într-o engleză stâlcită,probabil nu o vorbește deloc bine.

— Am văzut afișul,am nevoie de un loc unde să stau. de data asta vorbesc rar pentru a o lasă să înțeleagă ceea ce zic.

— Sigur! Mâine putem face toate actele. îmi spune apoi arunca o privire spre bagajul meu. Sau vrei să stai aici în seara asta?

— Da, vă rog,nu am găsit niciun loc unde să stau. spun rapid,dar sunt sigură că a înțeles.

* * *

Pentru a treia zi, mă trezesc datorită razelor soarelui. Am rămas în casă din acea noapte, Idalia,femeia care a fost de acord să locuiesc cu ea,a acceptat să plătesc casa in diferite rate. A doua zi m-am dus să mă angajez,in locul meseriei de jurnalista pe care o adoram,acum am ales ceva simplu și modest, însă pot câștiga destul încât să mă întrețin, în schimb și să fiu florăristă e frumos,sunt înconjurată de toate tipurile de flori.

Mă ridic din pat și mă uit în jurul meu. Liniște. Pace. Mă uit la ceasul de pe noptiera din lemn,7:24 am. încep munca la 10 deci am timp să mă răsfăț.

Zâmbesc când mă ridic din patul uriaș în care mă pot întinde cât vreau. În fața patului este un dulap pe care l-am umplut cu hainele mele, încă mai e suficient loc, însă nici eu nu mi-am luat toate lucrurile. Laptop-ul meu, pe care acum o săptămână în foloseam la maxim stă aruncat undeva prin dulap.

Picioarele mele goale ating podeaua din lemn masiv, toată casa este mobilată cam la fel. Sunt doar trei camere și un mic hol.
După ce ies din dormitor intru în bucătăria open space cu livingul.

Aici mobilierul este alb,o canapea roșie și o măsuță de sticla. Electrocasnicelor le diferă culorile însă sunt foarte drăguțe și folositoare.

Îmi iau un pahar și-mi torn apă dintr-o cana filtranta. Beau apa și mă duc în baia micuță pentru a-mi face rotina de dimineață.

Nu sunt multe obiecte,doar câteva dintre vechile mele geluri și șamponuri,o paleta de fard,una de blush,un rimel,un eyeliner,două rujuri nude,un gloss, pastă și periuță de dinți,un deodorant și un parfum. Sunt așezate la întâmplare pe micul dulap de lângă chiuveta. Apoi o oglindă cu rama alba stă în fața chiuvetei. In spatele chiuvetei este toaleta și în partea dreaptă o cadă. Este o camera micuță,dar dacă mă gândesc bine,am avut și mai rele.

Îmi fac rutina și merg in dormitor să îmi aleg hainele. Un tricou albastru,luat acum ceva ani de la un magazin vintage și niște blugi scurții de o culoare kaki. Îmi place că îmi pune părul blond in evidenta,dar și formele generoase.  Chiar dacă îl prind într-o coadă joasă la spate și îmi trag doua șuvițe in fața. Azi nu pun mult machiaj,doar rimel și gloss.

Îmi iau singura pereche de adidași pe care o am și plec în bucătărie. Îmi iau niste ciocolata Nutella și două felii de pâine făcându-mi un mic dejun.

Am doar ceasul de la mâna care mă ajută cu ceasul,in rest sunt total deconectată de lume. Îmi place să am mintea ocupată. Nu am nevoie de încă  o perioada grea în viața mea.

La 9 fix plec din casă ,nu înainte să-mi iau niste bani pe care îi pun în buzunarul din fața al blugilor. Închid ușa și pun cheile la spatele pantalonilor apoi o iau pe strada micuță până la florărie.

//NEEDITAT