ȘEFUL MAFIEI

Capitolul 5: Te Caut, Dar Nu Te Găsesc!

Edwin

În serile târzii, când umbrele se întind și șoaptele se ascund în colțurile întunecate ale minții mele, mă întreb dacă totul a fost doar o iluzie. Am avut cu adevărat acel accident în noaptea ploioasă? Sau poate că am născocit întreaga poveste a fetei misterioase ca un refugiu pentru o viață care îmi părea prea banală? Dar apoi, revin la realitatea concretă: vorbele asistentelor, acele martore tăcute ale prezenței ei. Mi-au spus că ea m-a însoțit până la spital, că figura ei discretă s-a strecurat prin ușile lumii reale și apoi a dispărut.

Orașul nostru mic din Italia, cu străzile sale înguste și pietruite, ar fi trebuit să fie scena unei întâlniri inevitabile. Destinul ar fi trebuit să ne împletească drumurile din nou, să ne facă să ne intersectăm întâmplător, poate într-o piață aglomerată sau într-un magazin mic de colț. Și totuși, zilele trec, iar chipul ei rămâne la fel de evaziv ca un vis care se destramă în lumina zorilor.

Mă întreb dacă orașul mic ascunde un secret mai mare, dacă această lume aparent familiară are un strat nevăzut, o fațadă sub care se ascund răspunsuri pe care nu le pot accesa. Poate că ea face parte din acest secret, o enigmă vie care a alunecat printre crăpăturile realității. În rarele momente de slăbiciune, îmi vine să cred că m-aș fi putut înșela, că n-am întâlnit-o niciodată. Dar apoi simt lănțișorul, rece și real în mâna mea, un mic obiect care poartă o povară de amintiri și promisiuni nespuse.

Încă nu am renunțat. Încă o caut, încercând să deslușesc firele încurcate ale destinului nostru. Îmi spun că poate ea se ascunde, poate așteaptă momentul potrivit pentru a reapărea în viața mea. Sau poate, la fel ca mine, își pune aceleași întrebări, căutând să înțeleagă sensul acelei nopți întunecate. În acest oraș mic, unde timpul pare să curgă mai încet, aștept răspunsurile. Și, cine știe, poate într-o zi voi descoperi că ea nu a fost doar o simplă salvatoare, ci o piesă vitală într-un puzzle mult mai complex, unul pe care abia acum încep să-l înțeleg.

O întrebare chinuitoare îmi bântuia mintea: dacă nu reușeam să o găsesc, era pentru că ea nu voia să fie găsită? Sau pentru că existau forțe nevăzute care ne țineau departe unul de celălalt?

Uneori, în nopțile tăcute, îmi imaginam că poate ea mă urmărește, că își ascunde chipul în umbre și își reține pașii pentru a nu o descoperi. Poate era chiar mai aproape decât îmi imaginam, dar eu eram orb la prezența ei, prins în plasa propriilor obsesii.
Am început să observ mai atent chipurile femeilor din oraș, căutând în fiecare trăsăturile vagi pe care mi le aminteam din noaptea aceea. Erau zâmbete, priviri trecătoare, umbre de chipuri pe care le priveam cu o atenție înfrigurată, dar niciodată nu găseam certitudinea.

Am început să o visez, dar nu mă plâng, măcar așa o văd, îi simt mirosul, îi văd privirea, îi simt atingerea.Prietenii au început să-mi spună că înnebunesc, câteodată și eu cred asta, dar asta se va termina când ea va fi a mea.
Toată povestea cu fata care m-a salvat, m-a făcut să uit de motocicleta mea, motocicletă pe care am primit-o cadou de la tatăl meu.

Iubirea noastră pentru astfel de vehicule a plecat de la mama, ea era o motociclistă înrăită, iar tata un cap de mafie. Iubirea lor nu a fost una la prima vedere, tata a răpit-o pe mama de la o cursă. Ea s-a trezit într-o locație pe care nu o cunoștea, plină de nervi și fără motocicletă, cel puțin asta a crezut ea la momentul respectiv.

Iubirea lor a început să fie vizibilă când ea și-a dat seama că tata nu e un om rece și crud, cel puțin cu ea, ci un bărbat puternic a cărui inimă s-a topit în mâinile cui trebuia.

Și ca iubirea lor să atingă cel mai mare punct, acum mă au pe mine, copilul familiei Belmondo, un copil care le face numai necazuri, dar sunt obișnuiți cu asta și mă iubesc și așa.

Se spune că luăm câte ceva de la fiecare părinte, iar eu știu exact ce și de unde am luat: am frumusețea mamei și nebunia tatei, el m-a învăț să fiu puternic și să nu mă las distrus de nimeni, până la urmă voi fi moștenitorul unui imperiu din Sicilia, de asta, am nevoie de o femeie care să mă susțină în asta, o femeie pe care am găsit-o o dată și voi face tot posibilul să o găsesc și a doua oară, doar că de data asta v-a rămâne a mea pentru totdeauna.