ȘEFUL MAFIEI

Capitolul 15: Atât De Aproape De Tine

Edwin

În parcarea din curte erau strânși băieții din echipa lui Alessandro, m-am îndreptat spre ei și le-am spus sa se organizeze, să se urce toți într-o mașină și să vină după mine în cartierul în care a avut loc crima. Ceva îmi spune că acea crimă a avut loc în alt loc decât în cel în care a fost găsit cadavrul.

Și se prea poate să o fi dus pe Eleda în locul unde a avut loc o crimă.

Am coborât scările și am ajuns în holul lung din subteran, aveam câteva camere de controlat și am decis să începem imediat.

Am așteptat în umbră, ascuns printre ceilalți băieți, fiind atent la fiecare mișcare din jur. Îmi era clar că eram pe cale să intrăm într-un teritoriu periculos, dar acum aveam un rol esențial de jucat. Am aruncat o privire către ușa din fața noastră și am văzut cum ea încerca să evadeze, Eleda era aici și dacă nu interveneam, riscam să o pierd pe ea și să-mi compromit planul. M-am uitat la ea și i-am făcut semn să intre înapoi în cameră, mi-am aprins o țigară și mi-am dat seama că acum aveam o mare povară pe umerii mei.

Într-un moment unul dintre băieți se apropia de ușă , am observat cum pune mâna pe clanță și am strigat cu intenție către el, dându-i un semn discret care să-l distragă.

„Hei, Andy, vino aici!" , am strigat, sperând că tonul urgent și aparent de necaz al vocii mele va fi suficient pentru a-l face să se întoarcă.

După câteva secunde de incertitudine, am observat că băiatul s-a îndepărtat, iar pașii săi s-au îndreptat către sursa apelului meu. M-am asigurat că mi-am menținut postura relaxată, de parcă nu eram decât un alt membru al echipei care își făcea datoria. Dar în realitate, eram complet concentrat pe protejarea acelei camere și a persoanei care se afla înăuntru.

După ce am reușit să-l distrag pe băiatul care putea să o descopere, am intrat în cameră și mi-am îndreptat rapid privirea către fereastra acoperită de zăbrele din camera în care se ascundea. Am făcut semn discret, sugerându-i să rămână ascunsă și să nu facă mișcări bruște. Îmi era clar că trebuia să acționez cu precauție maximă.

Cu inima bătându-mi în piept, am așteptat să treacă momentul critic, observând cum băieții discutau și își împărțeau informațiile. Totul era o chestiune de timp. Nu puteam permite ca cineva să descopere prezența ei, și am făcut tot ce am putut pentru a asigura că rămâne ascunsă.

Le-am spus tuturor să plece și am stabilit să ne vedem în următoarea zi, nu puteam să mă concentrez știind că ea e acolo, speriată.

Tăcerea s-a instalat după câteva momente, iar atunci când am văzut că băieții pleacă, am intrat imediat în camera unde ea era în continuare ascunsă. Am observat cum respirația ei era întreruptă, iar tensiunea din corpul ei era palpabilă. M-am apropiat fără a face zgomot, asigurându-mă că toate mișcările mele erau precise și liniștite. Am închis ușa după mine, izolându-ne din nou de lumea exterioară.

Privind-o, am simțit o urgență crescândă să o protejez. Am luat-o în brațe, încercând să-i transmit liniște și siguranță într-un loc care nu oferea niciunul dintre acestea. Totul în jurul nostru era o amestecătură de frică și dorință, dar am fost determinat să-i arăt că nu era singură în acest coșmar.

Mi-am așezat calul de capul ei și i-am mirosit părul, era un miros intens de lavandă și miere care mă făcea să vreau să miros mai mult, să simt mirosul ei mai mult.

„Te-am urmărit" , am spus cu o voce calmă, dar fermă, încercând să îi transmit că intențiile mele erau de a-i oferi siguranță, chiar și în mijlocul acestei haos. Nu era niciun loc pentru slăbiciune sau ezitare acum, ceva mă trăgea puternic spre ea, simțeam că trebuie să fiu lângă ea.