Povestea Tatălui

Capitolul 1:Cine ești?

Adrian stătea în biroul său privind în gol și gândindu-se la viața lui de până atunci. Știa că trebuie să schimbe ceva.
Știa că nu poate să își schimbe trecutul,numele, faptele,dar spera măcar la o schimbare în viața de familie. Își dorea familia pe care nu a reușit să o aibă niciodată. Dorea o viață liniștită alături de o soție care să îl iubească pentru felul său de a fi,nu pentru milioanele din conturi, nu pentru faimă, nu pentru nume.
Se împlinise de curând 20 de ani de când începuse să fie în atenția oamenilor legii. 20 de ani de când viața lui era la limită. Curând spera ca toată această viață să se termine și o nouă viață să înceapă și pentru el. Știa că așa o să se întâmple,doar el era nașul tuturor și nimic și nimeni nu îl oprea să obțină ceea ce își dorea.
Viața lui a început și s-a sfârșit atunci când a cunoscut-o pe Adriana,femeia ce i-a dăruit totul cu prețul vieții ei.
Vara anului 1995
Adrian se întorsese în orașul natal după 3 ani de facultate în capitală. Urmase cursurile facultății de Educație fizică și sport. Absolvise ca șef de promoție și urma să se angajeze ca profesor de sport în unul dintre liceele cu profil sportiv din orașul natal. Ambii părinți își câștigase existența din învățământ, știa că nu era ușor, dar avea vise mari. Mama era profesoară de biologie la unul dintre cele mai bune licee din oraș, iar tatăl său profesor de educație fizică în cadrul aceluiași liceu.
Nimeni nu prevestea întorsătura pe care viața lui o va avea.
Făcea parte dintr-o comunitate respectată din oraș, o comunitate cu tradiție ce se ocupau cu agricultura. Părinții lui își suplimentau veniturile mici din învățământ cultivând la rândul lor și ei legume pentru a putea să își susțină cei doi băieți să urmeze cursurile unor facultăți bune și pentru le oferi băieților tot ceea ce aveau nevoie.
Fratele lui ,Alexandru ,cu 2 ani mai mare,alesese facultatea de medicină. Mai avea 3 ani până la absolvire...părinții făceau eforturi uriașe să îl poată susține deoarece cheltuielile erau uriașe. Era mândru de fratele său și se bucura că acum urma să lucreze și el și să aducă un aport financiar familiei,însă lucrurile nu aveau să fie nici pe departe așa cum își dorea el.
Fusese primit cu brațele deschise în cadrul liceului sportiv din oraș,iar astăzi mergea să semneze actele necesare angajării. Urma să predea elevilor de liceu,să îi pregătească fizic pentru facultăți cu profil sportiv sau militar și să ofere suportul lui tuturor aflați în căutarea unui drum în viață.
Traseul lui până la liceu,trecea printr-un cartier rău famat pe care încerca să îl ocolească cât de mult putea. Deseori când trecea pe acolo, era provocat. Bărbații erau impresionați de fizicul său și doreau să își măsoare calitățile de bătăuși cu el,însă Adrian nu dorea să se lupte doar de distracție. Învățase în atâția ani de disciplină sportivă, că cel mai important este controlul, iar asta încerca să facă de fiecare dată,dar azi urma să fie diferit ,urma să nu se mai controleze și avea să regrete toată viața.
Trecând pe lângă micul magazin din cartier, auzi țipete din interior. O femeie încerca să scape din mâna a doi bărbați ce păreau că vor să o jefuiască. Nu a stat pe gânduri, a intrat în magazin și fără să se gândească la consecințe a început să care pumni,în stânga și în dreapta până când bărbații au rămas fără suflare. Femeia îl privea îngrozită. Furia lui căpătase o cotă mult prea impresionantă. De frică, femeia încercă să fugă din calea lui,dar Adrian o prinse suficient de rapid cât să o privească pentru câteva secunde în ochi. Primul gând care îi venise în minte,fusese că acea femeie va fi a lui cu orice preț. Ochii ei negri, parul negru ca pana corbului și trupul micuț, l-au pus pe jar din prima clipă în care a reușit să o privească.
-Mulțumesc! Atât putu femeia să rostească și se făcu nevăzută.
Deja sirenele poliției se auzeau în departare,iar locuitori din acel cartier se strânseră în jurul scenei ce îl avea protagonist principal pe el, iar din acea clipă a știut că viața lui urma să se schimbe.
Poliția a ajuns la fața locului,el a fost ridicat ca ultimul infractor, pus sub învinuire pentru tulburarea liniștii publice, lovituri cauzatoare de moarte și multe alte acuzații nefondate. Să scape? Nu avea nici o șansă. Femeia dispăruse și luăsese cu ea și șansa lui de a scăpa,mărturia ei.
Pentru că nu avea antecedente penale, poliția luă decizia că nu avea de ce să îl rețină neapărat, dar că urma să fie pus sub observație pentru mult timp. Nici nu se mai putea pune problema unei cariere în învățământ, deja reputația lui era compromisă.
Nu știa ce o să facă cu viața lui,viața lui ce fusese doar sportul, disciplina și studiul intens. Cu ce se alesese? Cu nimic. Murea de foame la propriu. Ajunsese să mănânce doar cartofi fierți alături de părinții lui pentru că banii nu li se mai ajungeau de la o lună la alta. Fratele său avea nevoie de susținere, cheltuielile pentru a cultiva legume erau din ce în ce mai mari,iar el nu făcea nimic pentru a ajuta familia,nu mai avea ce. Era privit ca un parazit de către cei din comunitatea lui...și nimeni nu îl credea că ceea ce făcuse, era doar să ajute o femeie să scape din mâna unor tâlhari.
Pentru că nu mai avea nimic de pierdut, și-a spus atunci că va avea totul cu prețul vieții lui. Ca va oferii familiei lui totul, cu orice preț. Așa a început noua lui viață..
Știa că banii se pot face ușor din tot ce înseamna ilegalitate. Ce avea el mai mult decât ceilalți infractori? Avea pregătire fizică. Așa că luă decizia să participe la lupte ilegale.
Câștiga meci după meci,era un adversar de temut, iar banii începeau să apară,însă nu erau suficienți...ce putea să mai facă? Auzise povești între oamenii ce luau parte la luptele lui,că un anume Fane deținea secretul banilor făcuți ușor,așa că luă decizia să se vadă cu acel Fane și să îl roage să îi dea și lui ceva de făcut în mica lui afacere.
Și uite-l într-o seară de vineri, într-o magherniță de la marginea orașului alături de peste 20 de bărbați care mai de care mai fioroși, ce inspirau doar teamă și repulsie.
-Ia zi puștiule, cu ce te pot ajuta?
-Vreau să fac bani!
-Cu orice preț?
-Da.
-Atunci ești omul potrivit.
Pentru ce potrivit? Nici nu îi păsa,atâta timp cât la sfârșitul zilei urma să poată plăti factura la energie electrică,putea să cumpere de mâncare mai mult decât un sac de cartofi,putea să îi ofere mamei lui ghete noi și ceva de îmbrăcat suficient de gros pentru vremea friguroasă de afară.
Atunci acel Fane îi puse în mână un pistol,pistol ce avea să îi devină prieten și camarad în viață.
Munca nu fusese deloc ușoară. Trebui sa treacă peste toate principile lui,să își învingă toate temerile,să își calce în picioare caracterul și buna educație pe care o primise cu atâta drag din partea părinților, dar reușise să își ducă la capăt misiunea și primise suma promisă.
Misiunile deveneau o rutină, de la simple amenințari, la acte de o violență impresionantă, nu prea îi păsa atâta timp cât își ajuta familia.
Până într-o zi ,când Fane îi spusese că avea să schimbe poziția. Avea să se ocupe de altceva ,și anume ,femei. Femei ce își doreau sau nu să practice prostituția în afara țării. Nu știa dacă se va descurca. Nu credea ca va putea să exercite acte de violență asupra unei femei,așa cum Fane sugerase, însă salvarea lui avea să vină de unde se aștepta mai puțin.
Seara dinaintea plecării lui în Republica Cehă, era sărbătorită cu fast alături de oamenii ce îi devenise familie în ultimele câteva luni. Fane avea alături pentru prima dată, familia. Adrian stătea alături de el la masă, când lângă bărbat își făcu apariția o domnișoară brunetă, cu ochii negrii și privirea blândă. Privirea lui Adrian ,fu absorbită de prezența femeii pe care o cunoștea. Era femeia ce jurase că o va face a lui,femeia pentru care viața lui arăta acum astfel.
-Ți-o prezint pe fiica mea,Adriana.
-Tu! Tu ai plecat acum câteva luni înainte să apară gaborii. Puteai să dai declarația aia,la naiba și mă scutea de tot. Adrian deja era în culmea disperării, furios...
-Ce ai Adriane?Ai grijă cum vorbești!
-Ea a fost tâlhărită acum câteva luni în cartierul de la marginea orașului. Eu am fost ăla ce a scapat-o și a fugit înainte să apară poliția.
-Da..a plecat pentru ca e fata mea și știe că polițiștii nu sunt prietenii noștri.
-Da și m-a lăsat pe mine să trag totul. Frumos.. vreau să îmi iasă și mie ceva din toată afacerea asta!
Adrian era furios și totodată încrezător. Acum era șansa lui. O va avea pe brunetă doar pentru el. Avea să profite de această ocazie la maxim.
-Nu ți-a ieșit? Mâine pleci. O să ai tot ce ți-a lipsit. Oricum dacă rămâneai profesor,erai muritor de foame.
-Plec doar dacă ea o să fie soția mea. Altfel merg la poliție și spun tot ce știu. Mă predau,dar picați și voi.
Fane părea că își pierde curajul în fața omului lui. Nu credea că omul pe care îl luasese aproape, putea să fie mai puternic decât el. Nu banii îi dădeau putere lui Adrian ,ci atitudinea. Era făcut să fie lider,era făcut să dețină toată puterea.
Știa cum să vorbească, cum să se poarte în societate,avea studii ceea ce îl făcea un om inteligent, avea forță cât pentru 10 oameni și nu avea milă. Era combinația perfectă pentru temutul lider ce urma să fie.
Fane nu s-a gândit mai mult de 2 minute la propunerea lui. Știa că e bărbatul perfect pentru fiica lui. Bărbatul ce avea să ducă la un alt nivel,ceea ce încercase să facă el în acel mic oraș. Credea în Adrian mai mult decât oricine. Știa că peste câțiva ani, orașul micuț va fi pe harta celor mai periculoase orașe din țară datorită lui.
-Accept! O meriți pe fiica mea..ai dovedit că ești un bărbat adevărat.
Așa Adrian își începuse cariera pe care nu o visase niciodată. Viața pe care părinții lui nu o doreau pentru el.
Oficializase căsătoria cu Adriana la doar 2 luni după acel episod cu tatăl ei. Acum era cât de cât împlinit. Măcar se alesese din toată afacerea cu o soție minunată, chiar dacă nu făcea cele mai ortodoxe activități din lume.
Relația cu Adriana era perfectă. Fata era îndrăgostită de el,el era îndrăgostit de ea.
Momentul în care a aflat că Adriana era însărcinată fusese pentru Adrian cel mai fericit moment din viața lui. Vestea aceea fusese că o gura de oxigen.
Urma să fie tată și avea mai multe temeri decât avusese când pusese pentru prima dată mâna pe un pistol și trăsese..
Adriana era singurul motiv pentru care el supraviețuia unei lumi pe care o detesta. Ura ceea ce făcea ,ura că făcea ceea ce făcea pentru bani,ura că frângea vieți și ucidea speranțe. Avea pe conștiință fiecare viață distrusă, fiecare viață întreruptă brusc, dar gândul că urma să fie tată umbrea totul.
Momentul mult așteptat sosise. Adriana fusese dusă la spital de unul din oamenii lui de bază deoarece el avea de încheiat o afacere importantă. De curând Fane se retrăsese și îi predase ștafeta lui. Totul era mai periculos, mai primejdios, dar Adriana îi dădea putere și curaj.
Ajunsese la spital într-un târziu. Era emoționat, fericit, dar speriat. Știa ce presupunea o naștere naturală iar asta îl îngrozea..
Ușa pe care scria" Sală de nașteri "se deschise, iar pe ea își făcu apariția o doamnă îmbrăcată în alb plină de sânge ce ținea în brațe ceva ce părea a fi un bebeluș. Bebelușul nu era deloc agitat așa cum toți sunt imediat după naștere. Adrian privea femeia ce se apropia de el,iar valurile de fericire îl făcu să îi apară în colțul ochilor lacrimi.
-Domnule acesta este fiul dumneavoastră. Felicitări!
-Adriana? Adriana mea este bine?
Vizibil emoționat, lua bebelușul în brațe și privi în spatele femeii, crezând că Adriana urma să apară și ea,că o va strânge în brațe și îi va mulțumi pentru cel mai frumos dar pe care îl poate primi un bărbat.
-Domnule ne pare rău, soția dumneavoastră nu a supraviețuit. Au fost complicații la naștere. Dar copilașul este bine. Când sunteți pregătit, vă rog să mă urmați pentru a întocmi actele necesare privind decesul soției..vă costă 500 de lei pregatirea trupului pentru înmormântare.
-Poftim? Ce tot spuneți?
Furia creștea în el. Puse bebelușul în brațele femeii și se năpusti pe ușa pe care aceasta tocmai venise. Dorea să ucidă pe cineva și avea să înceapă cu doctorul ce se ocupase de soția lui.
Când păși în sala de nașteri ,impactul pe care îl avu imaginea soției lui întinse fără viață pe un pat de spital, era că lumea lui se sfârșise.
Doi medici și 3 asistente încercau să îl scoată afară din încăperea plină de miros de sânge și moarte,dar el nu se lăsă până ce nu ajunse lângă trupul ei cândva plin de viață. Nu avu puterea decât să îi sărute buzele vineți și să îi închidă ochii cu propria palmă și ieși fulgerător la fel cum intrase.
Zile în șir fusese o fantomă. Sticlele golite nu putuse să îi umple sufletul. Viața lui se sfârșise atunci când Adriana plecase de lângă el. Ura totul în jurul lui,dar cel mai mult ura doctorii. Și-a promis că nu va mai avea niciodată contact cu doctorii,mai ales cu cei ce se ocupă de sănătatea feminină. Cum avea să facă asta? Nu va mai avea niciodată o relație oficială cu o femeie,ci doar strict pentru afaceri și plăceri. La urma urmei pentru asta sunt femeile. Plăcere și bani. Iar cu acest gând a pus în mișcare una dintre cele mai mari afaceri ,o afacere ce oferea plăcerea pe bandă rulantă.
Între timp,familia lui era dezamăgită de alegerile pe care Adrian le făcuse. Din băiatul blând, iubitor și cu coloană vertebrală se transformase într-un monstru, iar ceea ce vedeau toți până atunci era doar începutul. Punctul culminant avea să fie în momentul în care fratele lui ,proaspat absolvent al facultății de medicină a pierit ucis într-unul din cluburile din oraș. Alexandru se întorsese acasă pentru a sărbători absolvirea ,însă nu știa mai nimic din ceea ce fratele lui, Adrian ,făcea. Știa de la părinți ca fratele lui nu urmase tocmai cea mai ortodoxă cale de a își câștiga existența, mai ales după moartea soției lui,după ce rămăsese văduv și cu un copil nou născut.
Alexandru ieșise într-un club din oraș alături de prietena lui în acea seară de vineri, când un bărbat s-a năpustit asupra lui și i-a aplicat 12 lovituri cu o bucată de fier în cap. Motivul? Răzbunare. Tânărul a murit pe loc, nici măcar nu apucase să se bucure de viață, de familie,de nepotul abia născut ce îi purta numele,de titlul de doctor ce îl căpătase cu atâtea sacrificii.
După moartea fratelui său, Adrian a declarat război. Un război ce nu avea sa se încheie niciodată.
Afacerile îi mergeau din plin, legea impusă de el dădea fiori locuitorilor orașului.
Cea mai mare ură a lui era asupra oamenilor din cartierul vecin cartierului lui. Un cartier rău famat,unde oamenii nu aveau legi,nu știau ce înseamnă respectul. Cartierul ocupat de ei,acum era controlat de el. Prin acest control,a reușit să câștige simpatia oamenilor din comunitatea lui deoarece aceștia erau îngroziți de furturile pe care oamenii acelui cartier le făceau în grădinile lor.
Viata lui Adrian se împărțea între afaceri, copilul său și familie. Băiețelul crescuse frumos,educat de bunică. Era un copil cuminte ce ducea lipsa mamei ,dar și a tatălui mai mult absent din viața lui.
Din clasa a 5a până în clasa a8a ,tatăl lui decisese să meargă la o școală cu internat pentru a putea urma academia de fotbal. Băiatului îi era greu departe de bunici, își rugase tatăl să îl aducă din nou în orașul natal,însă cu greu Adrian acceptase. Pe lângă motivul educației lui,Adrian mai avea un motiv pentru care își ținea fiul departe de oraș, și anume protecția. Nu dorea ca fiul lui să aibă soarta fratelui său. Acum avea prea mulți dușmani ,nu își putea permite să riște viața băiatului.