Cărțile Destinului ( 17+)

Capitolul 2 - Erica

Intrăm înăuntrul cazinoului și, imediat ce ușa grea se deschide, suntem întâmpinați de un miros subtil de parfum scump și un aer de eleganță absolută. Interiorul cazinoului di Campione este o fuzionare perfectă între modernitate și tradiție, cu un design rafinat, dar impresionant. Pereții sunt acoperiți cu oglinzi mari și tablouri închise în rame aurite, iar lumina caldă a candelabrelor din cristal reflectă pe podelele de marmură albă. Peste tot sunt coloane în stil clasic, iar pe alocuri, stânci de granit conferă un aer de sobrietate și mister. Fiecare colț al cazinoului pare să își spună propria poveste, iar întregul spațiu respiră lux.

Muzica de fundal este suavă, aproape înșelător de calmantă, cu un jazz clasic ce răsună discret din difuzoare ascunse printre coloane și candelabre. Sunetul unui pian ușor este acompaniat de un contrabas și trompetă, adăugând o atmosferă de sofisticare și mister în jurul nostru. În timp ce pășim mai departe, ochii noștri se obișnuiesc cu jocurile strălucitoare, mesele de ruletă și blackjack care se află în jur, dar totul pare secundar față de ceea ce ne așteaptă în adâncul cazinoului.

Barul, situat pe latura stângă a sălii principale, este o lucrare de artizanat modern, cu un blat din granit întunecat și scaune din piele fină. Luminile de deasupra barului sunt reglate pentru a oferi un contrast perfect, scoțând în evidență licoarea colorată în paharele de cristal de pe tejghea. Barmanii, îmbrăcați impecabil în costume negre cu papioane albe, servesc cocktailuri elaborate cu o precizie profesionistă, iar discuțiile elegante dintre clienți se amestecă cu sonorități delicate ale cocktailurilor care se amestecă și cuburilor de gheață ce se topesc. Atmosfera este una sofisticată.

Pe măsură ce ne apropiem de zona VIP, simt o schimbare subtilă în atmosferă. Ușile mari din lemn masiv se deschid către o cameră exclusivistă, unde ne așteptată câțiva bărbați cunoscuți și prieteni din cercurile înalte. Camera VIP este încăpătoare, cu pereți tapetați în mătase de culoare roșie, iar podeaua este acoperită cu un covor persan de lux, ce adaugă o notă de căldură spațiului rece. La marginea camerei sunt canapele din catifea, în culori profunde de albastru și smarald, iar pe mesele de cafea se află căni fine și pahare cu vin de calitate. Luminile sunt reglate la intensitate mică, dar suficient de strălucitoare pentru a pune în evidență fețele celor prezenți.

Pe fundal, sunetele jocurilor și murmurul altor vizitatori sunt aproape imperceptibile. În centrul încăperii, un bufet rafinat este așezat cu platouri cu delicatese. Atmosfera din cameră este plină de farmec , cu un aer exclusivist în care banii, influența și puterea par să domine fiecare mișcare.

În timp ce pășesc înăuntru, o senzație de opulență mă cuprinde. Totul este la un alt nivel. Un nivel mult mai înalt. Prea înalt.

Ne oprim la câțiva pași de masa de blackjack. Atmosfera în jurul mesei este încărcată de formalitate și eleganță, luminile calde reflectându-se în chipurile celor prezenți. Câțiva dintre prietenii lui tata ne observă și se ridică în picioare, un gest de respect care accentuează legăturile lor de afaceri și statutul social. Primul care atrage atenția este Alejandro Romano, un bărbat în vârstă, cu trăsături ascuțite și un păr argintiu pe care îl poartă pieptănat perfect în spate. Îmbrăcat într-un costum gri închis, croit impecabil. Alejandro și tata au încheiat multe afaceri împreună.In timp ce da salut cu tata îi observ încheietura, poartă un ceas Blancpain negru.

Îmi arunc privirea mai departe, căutând cu ochii femeile care ne așteaptă. La masă, văd două doamne în vârstă, probabil soțiile bărbaților, îmbrăcate în rochii elegante de seară, dar într-o manieră conservatoare. Prima este o femeie cu părul alb, coafat în bucle delicate, îmbrăcată într-o rochie de catifea verde închis, accesorizată cu perle mari care îi completează perfect ținuta. Cealaltă poartă o rochie din satin albastru, cu o eșarfă din mătase în jurul umerilor, părul blond închis prins într-un coc sofisticat.

Însă ceea ce îmi atrage cu adevărat atenția este o față necunoscută la masă, o prezență diferită de restul. Ochii mei se opresc asupra unui bărbat tânăr, probabil în jur de 30 de ani, mult mai tânăr decât ceilalți bărbați, dar mai matur decât mine. Are părul brunet deschis, tuns scurt, dar suficient de lung cât să arate elegant, iar ochii lui căprui sunt intensi, cu o privire pătrunzătoare. Umerii lați și postura impunătoare sugerează o combinație de forță și încredere, iar maxilarul său definit și bărbia acoperită de o barbă fină îi dau un aer serios, dar atrăgător. Poartă un costum negru, croit perfect, mult prea perfect, pe corpul său, iar cravata burgundă adaugă o notă de stil subtil, dar sofisticat.

Respir subtil. De multe ori când mă gândesc la lux și modestie îmi vine să vomit. Nu mi-a plăcut stilul acesta de viață , falsitatea cu care oamenii discută , incluzând zâmbetele lor superficiale. Totul e o cursă pentru reputație și mai multă bogăție.

-Domnișoara Sullivan , ce onoare. Alejandro se apropie de mine cu brațele larg deschise. Zâmbesc cat de fals pot în timp ce îl îmbrățișez rapid. El îmi sărută mâna și îmi aruncă un zâmbet politicos, ce în realitate pare să aibă o altă intenție.

-Domnule Alejandro, vocea mea e subțire în comparație cu a lui, mă bucur să vă revăd.

Râde iar brusc mirosul de alcool îmi străbate nările. E beat mangă.

Ne face semn spre masă, unde au rămas fix trei locuri pentru familia mea.

Ne așezăm la masa de blackjack, o piesă impunătoare, acoperită cu o catifea verde smarald, perfect netezită. Marginile mesei sunt din lemn lustruit, sculptat elegant, și fisele așezate în stive ordonate pe margine strălucesc în luminile discrete ale cazinoului. În jurul nostru, sunetul scurt al fișelor fiind mișcate și râsetele abia înăbușite ale celor din jur.

Exact în momentul în care ne așezăm, un dealer își face apariția. Îl observ imediat cum pășește spre masa noastră cu un pas sigur, dar nu grăbit, un aer de control absolut în jurul său. Îmi captează atenția înainte chiar să-mi dau seama, și în acel moment, parcă întreaga atmosferă a cazinoului se concentrează în jurul lui. Este un bărbat înalt, probabil undeva în jur de 1,90 metri, cu umerii lați și postura dreaptă, fermă, care îi dă un aer impunător. Maxilarul lui este definit, conturând trăsături puternice, iar pielea ușor bronzată îi accentuează ochii verzi, care par să scânteieze sub luminile ambientale. Părul negru îi este perfect aranjat, lucind discret sub luminile de sus.

Dar ceea ce îmi atrage atenția mai mult sunt tatuajele. Pe mâinile lui, care sunt expuse de sub manșetele albe perfect călcate, pot vedea clar un tatuaj cu zâmbetul sinistru al Jokerului, care îmi transmite o senzație ciudată de provocare. Totuși, tatuajul continuă sub cămașă, ascunzând o parte din povestea gravată pe pielea lui. Mă întreb oare ce se află sub hainele lui.

Poartă o uniformă. Este elegantă, dar strictă: o cămașă albă impecabilă, asortată cu o vestă neagră care îi scoate în evidență forma atletică. Poartă un papion negru, care, deși formal, se potrivește perfect cu atitudinea lui serioasă, iar pantalonii de stofă fină îi conturează alura elegantă. l

Pe măsură ce se apropie de masă, face o ușoară plecăciune din cap în semn de salut, ochii lui verzi trecând scurt peste toți cei așezați la masă, până când se opresc, brusc, pe mine. În acea clipă, parcă totul se oprește pentru o secundă. Privirea lui este intensă, aproape pătrunzătoare, și simt un val de emoție neliniștitoare care mă face să mă încordez. Ochii noștri se întâlnesc, și pentru o fracțiune de secundă, lumea din jur devine doar un zgomot de fundal.

Inima îmi bate mai tare, fără să înțeleg de ce. Încerc să-mi păstrez calmul, dar simt că acea privire pătrunde mult mai adânc decât aș vrea. Zâmbetul ușor ironic de pe buzele lui, un colț abia ridicat, mă face să mă întreb ce gândește. Îmi las privirea să coboare la mâinile lui din nou, întrebându-mă de povestea ascunsă a tatuajelor, dar mă forțez să mă concentrez, conștientă că toți cei din jur privesc la fel de atent ca și mine.

Matteo Ricci, căci aflu curând numele său, se așază calm la masă, mișcările lui fiind precise și eficiente. În timp ce se pregătește să înceapă jocul, eu încă mă simt neliniștită. Acea privire, acea întâlnire neașteptată de ochi, m-a făcut să simt ceva . Ceva ce nu îmi pot scoate din minte.