Cărțile Destinului ( 17+)

Capitolul 15 - Matteo

Intru în cazinou și simt cum atmosfera îmi apasă pielea. Luminile reflectoarelor dansează frenetic, scăldând fiecare colț al încăperii într-un amestec electric de culori. Draperiile grele, de un roșu regal, atârnă de pereți, ca și cum ar păzi un secret bine ascuns, iar detaliile aurii reflectă lumina în sclipiri scurte, dând senzația unui loc mult mai prețios decât este în realitate.

Azi dimineață m-am trezit cu o erecție după un vis ceva mai picant decât restul viselor mele ce sunt de obicei coșmaruri din trecut. Am visat-o pe Erica. Era vulnerabilă. Era oarecum a mea. I-am scris , din prostie, să vină la cazinou. Vreau să o văd , dar în același timp vreau să dispară.

În cazinou are loc o petrecere. Animatoarele dansează deja pe scene ridicate, iar muzica îmi inundă simțurile. Luminile se schimbă constant, colorând întreaga sală într-un amestec de nuanțe electrice. Fiecare animatoare e îmbrăcată în costume exotice, cu sclipiri de paiete care atrag atenția tuturor celor care se perindă prin zonă. Scena pe care dansează e iluminată puternic, iar ele se mișcă pe ritmuri hipnotice, fiecare gest calculat, fiecare mișcare provocatoare. Reflectoarele par să le urmărească fiecare pas, punându-le în centrul atenției în timp ce bărbații din cazinou le privesc cu ochi flămânzi.

Fetele mă privesc și eu nu ezit să le dau un semn din ochi, jucându-mă cum îmi place. Le citesc curiozitatea în priviri, dar niciuna dintre ele nu îmi va pătrunde cu adevărat gândurile. Erica... Aceea este singura prezență care mă neliniștește, iar astăzi îmi face mintea să o ia razna.

Petrecerea e departe de a se termina, de fapt, abia a început. Peste câteva ore, va fi organizată o tombolă, o "momeală" pentru cei mai bogați dintre clienți, dar până atunci, animatoarele sunt reginele serii. Eu mai am doar două ore de tură, timp în care fiecare pas prin cazinou mi se pare mai greu. Mă uit la scene, la oamenii care își fac jocurile.
Privesc animatoarele, apoi trec dintr-o parte în alta a sălii. Fetele continuă să mă privească și le ofer un zâmbet superficial, dar gândurile mele sunt cu totul în altă parte. Erica.

Tura se termină în cele din urmă, așa că mă îndrept spre vestiar. Îmi scot uniforma și îmbrac costumul burgund pe care îl alesesem cu grijă pentru această seară. Sacoul îmi cade perfect pe umeri, iar detaliile aurii îi dau un aer luxos, fără a fi exagerat. Îmi închei nasturii și mă uit în oglindă, trecând o mână prin păr ca să îl aranjez. Zâmbesc slab, mai mult pentru mine. Mă pregătesc să rămân la petrecere, dar știu că adevărata miză nu e aici.

Mă întorc în sala principală, iar cazinoul pare să vibreze acum mai intens. Petrecerea e în toi, iar animatoarele dansează pe ritmuri și mai provocatoare. În aer se simte o tensiune ciudată, ceva între distracție și mister. Alături de mine, Alexandr, colegul meu mai tânăr, își face loc prin mulțime. Am observat cum Alessia îl sorbea din priviri, dar el pare să fie destul de calm în legătură cu asta. Nici măcar nu e conștient de atenția pe care o atrage. Vom rămâne amândoi la petrecere, dar vom fi doar spectatori.

Mai am ceva timp de pierdut, dar gândurile mele continuă să se îndrepte către Erica. Va veni oare? La naiba cu ea dacă nu.

Mă întorc în sala principală, luminile strălucesc mai intens, iar cazinoul e acum plin. Muzica urcă în volum, iar aerul devine încărcat de așteptare.

Mă așez pe una din fotoliile elegante din colțul sălii, iar Alexandr se instalează lângă mine, cu un entuziasm vizibil. Comand un pahar de rom cu gheață, simțind cum aroma dulce și puternică îmi stârnește simțurile. Privesc cu o expresie plictisită cum animatoarele din jurul nostru fac spectacol, fiecare dans fiind o încercare de a atrage atenția bărbaților adunați în jur. Alexandr e mult mai fascinat de acest spectacol. Ochii lui strălucesc de fiecare dată când o fată se apropie, iar eu rămân neinteresat, imaginându-mi un alt scenariu, unul care nu include strigăte de admirație și dansuri provocatoare.

Apoi, una dintre tipe, o blondă cu păr scurt și ochi verzi, vicleni, își îndreaptă atenția spre mine. Își leagănă șoldurile cu o încredere provocatoare, iar zâmbetul ei sugerează că știe exact ce face. Înaintând cu pași fervenți, se oprește în fața mea, iar ochii ei strălucesc sub lumina reflectoarelor.

Se apleacă ușor, începând un dans care ar trebui să fie atrăgător, dar pentru mine pare mai mult o joacă. Observ cum Alexandr se înclină puțin spre ea, fascinat, dar eu rămân nemișcat. Fata execută o serie de mișcări provocatoare, ondulându-se pe ritmuri care ar putea părea electrizante pentru alții, dar eu nu pot decât să mă simt apatic.

O las să danseze în fața mea, dar nu mă ating de ea, privirea mea rămânând distantă. Mișcările ei sunt aproape mecanice, și, în ciuda eforturilor ei de a mă atrage, eu mă gândesc la altceva. La Erica. Ce căuta ea în seara asta? Ar fi putut fi aici, privindu-mă cum mă distrez, dar acum mă simt doar că un spectator în propria mea viață. Aș vrea să cred că sunt indiferent, dar ceva din interior îmi arde cu o intensitate neplăcută.

Când fata termină dansul și se îndepărtează cu un zâmbet triumfător, îmi las privirea să rătăcească din nou prin mulțime, căutând o față familiară, un chip care să mă scoată din starea asta de apatie.

— E atractivă, nu? mă întreabă Alexandr, privindu-se cu o lăcomie neascunsă la fetele care dansează.

Îmi dau ochii peste cap și îi răspund cu un ton sarcastic, încercând să-mi ascund apatia.

— Niciuna dintre tipele astea nu ar ști să mă satisfacă, puștiule.

Alexandr mă privește aspru, confuz, ca și cum nu ar înțelege deloc de ce aș putea fi indiferent la farmecul lor. Foarte bine, nici nu are cum.

— Relaxează-te puțin, Matteo, nu strică uneori, zice el, luând o gură din ginul său, în timp ce ochii îi strălucesc de excitație.

Are dreptate, dar cum aș putea să mă relaxez când ceea ce mă distrează cu adevărat nu e aici? Mă gândesc la Erica și la modul în care gândurile despre ea îmi invadează mintea. În mijlocul petrecerii, cu muzica vibrantă în fundal și animatoarele dansând provocator, eu mă simt prins într-o capcană, lipsit de chef.

O privire scurtă spre Alexandr, care continuă să observe fetele, îmi aduce aminte de inocența lui. E tânăr și neexperimentat, dar eu? Eu am trecut prin multe și știu ce vreau. Știu ce mă face fericit, dar cum să le explic asta celor din jur?

Îi răspund doar cu un zâmbet forțat și mă las dus de val, chiar dacă mintea îmi rătăcește în altă parte.