Cărțile Destinului ( 17+)

Capitolul 11 - Erica

Am ieșit din duș, simțindu-mă revigorată după o oră de pilates. De obicei, nu sunt genul care să alerge după exerciții, mai ales că sunt mulțumită de corpul meu, dar îmi place să îmi folosesc energia într-un mod care să îmi fie de folos. Astăzi am făcut câteva exerciții simple, doar cât să-mi pun sângele în mișcare. Mă așez pe pat, deschizând telefonul, și observ un mesaj de la Alessia:

Are loc un festival cu tematica Cherry Blossom în onoarea culturii japoneze, ne vedem la 19?

Zâmbesc ușor. Festivalurile sună bine, iar eu sunt înnebunită după cultura japoneză.

Încep să mă pregătesc dat fiind că este ora 18. Aleg o pereche de pantaloni evazați, într-un roz pal, care îmi subliniază silueta. Aleg niște adidași albi simpli pentru că prefer să fiu confortabilă, iar deasupra îmi pun un maieu alb cu bretele subțiri și un decolteu delicat. E o ținută simplă, dar elegantă.

Aleg să merg pe jos până la festival, dat fiind că e doar la câteva minute de vila în care locuiesc. Drumul e relaxant, iar aerul călduros de mai mă face să zâmbesc în sinea mea. Și să uit o secundă de tot.

Ajung la locul de întâlnire și o văd pe Alessia apropiindu-se. Poartă o rochie scurtă roz, vaporoasă, cu umeri căzuți și o panglică fină care îi evidențiază talia. Pe cap are o mică bentiță decorată cu flori de cireș. Ne salutăm cu zâmbete și schimbăm câteva complimente rapide despre ținutele noastre.

Festivalul e exact cum mi-am imaginat. Lanterne roșii și roz atârnă deasupra tarabelor, iar mirosul de ceai verde, supe cu noodles și alte delicii asiatice plutește în aer. Văd standuri cu obiecte tradiționale – evantaie, kimonouri, bijuterii inspirate din cultura japoneză – toate aducând un strop de exotism în această seară. Totul e împodobit în stilul cherry blossom.

Mă opresc în fața unei tarabe pline cu bijuterii delicate, fiecare piesă strălucind sub luminile roz ale festivalului. O grămadă de accesorii inspirate din cultura japoneză sunt atent aranjate, dar ochii mei cad pe o pereche de cercei care imită perfect o floare de cherry blossom. Petalele lor roz, lucrate cu finețe, au margini aurii subtile, iar în mijlocul fiecărei flori strălucește o mică perlă albă. Îmi imaginez cum aș arăta cu ei, și fără să-mi dau seama, mâna îmi atinge ușor lobul urechii, testând ideea.

Alessia însă e atrasă de altceva. Îi văd privirea concentrată asupra unui lanț fin, argintiu, decorat cu un pandantiv micuț în formă de evantai, cu detalii complicate de flori de cireș gravate pe el. Îl ridică să-l analizeze mai bine.

— Acesta e pentru mine, spune ea zâmbind, în timp ce îl așază pe pielea gâtului, admirându-l în oglinda mică de pe tarabă.

După ce ne-am ales micile comori, ne continuăm plimbarea printre standuri până când aroma mâncărurilor tradiționale japoneze ne captează atenția. Stomacul îmi ghiorțăie ușor și Alessia râde discret, împingându-mă ușor spre un stand care servește supe ramen. Fetele din spatele tejghelei ne salută cu un zâmbet larg și, după câteva momente, ne oferă două porții aburinde de ramen, pline de tăieței subțiri, ou fiert, alge și fâșii de carne de porc. Aburii fierbinți urcă din bol, iar aroma intensă de soia și ghimbir mă face să salivez.

—E genial, spun eu, luând o lingură și sorbind prima gură, savurând gustul autentic.

După ce terminăm ramen-ul, ne oprim la un alt stand, unde deserturile japoneze sunt atracția principală. Alegem două porții de mochi, un desert tradițional făcut din orez lipicios, plin de cremă dulce și învelit în diverse arome – de la matcha la căpșuni. Alessia își alege un mochi cu umplutură de fistic, iar eu unul cu cremă de vanilie și ciocolată.