Cărțile Destinului ( 17+)

Capitolul 3 - Matteo

Pășesc în sala VIP, trecând pe lângă mesele împodobite cu lumini difuze și zgomotul înfundat al jetonelor. La fiecare pas, încerc să-mi păstrez calmul exterior, ca întotdeauna. Sunt aici să fac o treabă, nimic mai mult. Dar imediat ce intru, ceva se schimbă. Ochii îmi cad pe o față nouă, pe care nu o recunosc din mulțimea obișnuită de bogați ce frecventează această sală.

E prima oară când o văd.

Ochii ei albaștri îmi captează atenția din prima clipă. Contrastul dintre rochia albă care îi îmbrățișează silueta și privirea ei luminoasă mă face să mă opresc pentru o secundă, poate mai mult decât ar trebui. Încerc să-mi iau privirea de la ea, dar mă simt prins, ca și cum ceva m-ar obliga să mă uit mai atent. Părul ei blond prins în coc îi expune gâtul grațios, iar brățările și cerceii ei par să strălucească sub luminile discrete ale cazinoului.

Fac pași lenți, apropiindu-mă de masă, conștient de prezența ei într-un fel în care n-ar trebui să fiu. Mi-am perfecționat în timp abilitatea de a rămâne impasibil, dar acum, mă trezesc gândindu-mă că e diferită de toți ceilalți din sală. Își trage ușor degetele peste marginea mesei, un gest nevinovat, dar care îmi atrage atenția în mod inexplicabil.

Când ajung în dreptul ei, privirile ni se intersectează pentru prima oară. Mă uit direct în ochii ei și simt un fior trecându-mi prin coloană. Nu știu dacă a observat sau nu, dar îmi dau seama că am ținut contactul vizual un pic prea mult. E ceva în felul în care mă privește - o curiozitate sau poate o ușoară ironie, de parcă știe mai multe decât ar trebui.

Îmi recapăt repede calmul și continui să-mi joc rolul. Sunt aici să fac o treabă, să dau cărți, și să mă țin de plan, nu să mă pierd în ochii vreunei cliente. Dar în acea clipă scurtă, ceva s-a schimbat.

Îl văd pe Richard Sullivan așezat la masa VIP, într-un costum impecabil, croit la perfecție, probabil semnat de vreun designer obscen de scump. Un zâmbet autosuficient îi luminează fața, de parcă întreaga lume gravitează în jurul lui. Îmi întorc privirea doar o clipă, simțind un val de dispreț pe care mă străduiesc să-l ascund sub masca profesională pe care o port zilnic.

Îl privesc, analizându-l din umbră, cu un calm rece. E bărbatul pe care l-am studiat de-a lungul anilor, de la distanță, urmărindu-i fiecare mișcare, fiecare reușită. Bogăția lui emană din fiecare gest, din fiecare cuvânt rostit, iar aroganța i se reflectă în modul lejer în care își sprijină mâinile pe masă, de parcă nu are nici o grijă pe lume.

Sullivan nici nu se obosește să mă privească. Pentru el, eu sunt doar un dealer, unul dintre mulți pe care îi întâlnește la mese. E prea absorbit de discuțiile cu ceilalți bărbați bogați, prea sigur de locul său în această lume. Dar eu... eu îl analizez cu atenție. În spatele acelui zâmbet impenetrabil, văd mai mult. Văd superficialitatea, egoismul. Și simt cum mi se ridică tensiunea în timp ce zâmbește nepăsător și discută afaceri pe care le învârte în palmă, fără să-și dea seama că toți ceilalți îi servesc doar interesele.

Când îi aud râsul fals și răsunător, disprețul meu devine greu de controlat. Dar îmi păstrez calmul. Trebuie să joc rolul, să-l las să creadă că e de neatins, că toți din jurul lui îi slujesc interesele, inclusiv eu.

Încep să aranjez cu grijă jetoanele și cărțile. Totul este pregătit. În jurul meu, lumina caldă a sălii VIP cade peste fețele jucătorilor, dar ochii mei sunt atrași de ea.

O privesc doar o fracțiune de secundă, suficient cât să observ eleganța cu care își mișcă mâinile și felul în care își așează rochia albă, lăsându-și umerii dezgoliți în văzul tuturor. Puritatea hainelor ei contrastează cu jetoanele colorate și cu atmosfera densă de bogăție și dorințe ascunse. Îi arunc o privire rapidă, dar imediat îmi cobor ochii înapoi la cărți, păstrând controlul.