Cărțile Destinului ( 17+)

Capitolul 19 - Matteo

La naiba, Erica mă sărută. Toată tensiunea, toată furia pe care o simțeam până acum, se transformă instantaneu în dorință pură. Corpul meu arde, mă lupt cu mine însumi să nu cedez. Nu ar trebui să îi răspund. Nu ar trebui să o las să mă tragă în asta.

Dar o fac.

Preiau controlul fără ezitare. Așa cum fac întotdeauna. Mâna mea se strecoară prin părul ei, înfigându-se în șuvițele blonde, iar cealaltă o pun pe perete, lângă capul ei, obligând-o să ridice privirea spre mine. O sărut cu putere, iar când îi mușc ușor buza, simt cum fiecare parte din mine se pierde în momentul acesta.

E aproape animalic ce se întâmplă, dar nu vreau să mă opresc. Sărutul devine din ce în ce mai intens, iar corpul meu nu mai ascultă nicio rațiune. Îmi simt scula cum începe să se întărească.

Erica mă sărută cu disperare, ca și cum ar vrea să elimine tot ceea ce simte, iar impulsul meu de a o opri se risipește. Buzele noastre se unesc într-un ritm care devine tot mai intens. Sărutul ei e sălbatic, iar eu mă hrănesc din această furie, din pasiunea ei brută.

Îi mușc ușor buza de jos, tragând-o către mine, iar un geamăt scurt evadează de pe buzele ei. Mâinile ei urcă încet pe gâtul meu, iar degetele ei mă strâng, aproape rugându-se să nu o las. Simt căldura care emană de la ea, pielea catifelată, fiecare respirație grăbită care mi se izbește de piept. Aerul din cabină devine fierbinte, sufocant. Într-un moment de pierdere, îi simt mâna căutându-mi gulerul, trăgându-mă mai aproape, cerând mai mult.

Îi răspund, apropiindu-mă și mai mult, mâna mea coborând ușor pe spatele ei, simțind fiecare curbă. Sărutul nostru devine aproape electric, iar tensiunea din jurul nostru e palpabilă. Totul pare să dispară pentru câteva momente—muzica din club, oamenii din jur—există doar ea și dorința explozivă care ne ține legați.

Erica se joacă cu limba mea. O linge ușor , ceea ce îmi trimite vibrații direct între picioare, o suge și o mușcă. Dumnezeule îmi vine să o dezbrac și să o domin chiar aici, chiar acum. Mă privește pierdută, ceea ce mă face să suspin.

O privesc. O doresc. E mult mai scundă pe lângă mine. Are brațe subțiri și catifelate, are picioare bronzate și voluptoase. E o zeitate.

Dumnezeule, dacă ar fi Raf aici, m-ar pocni pe loc și apoi mi-ar râde în nas, urlând că a avut dreptate. Îmi opresc mișcările și o privesc. Simt mâinile ei calde pe gâtul meu, iar zâmbetul ei amețit îmi spune că alcoolul începe să îi afecteze judecata.

Dar apoi, într-o fracțiune de secundă , îmi dau seama că nu pot continua.

O vreau, dar nu așa. Nu când e vulnerabilă și pierdută în aburii băuturii.

— Haide, să îți chem un taxi, Erica, spun, încercând să pun o distanță între noi.

Privirea ei se schimbă. Sclipirea din ochii ei dispare, iar dezamăgirea i se citește pe chip. Își mușcă buza și mă privește cu ochi triști, care se transformă în scârbă. Își aranjează rochia, își trece mâna prin păr, iar felul în care mă privește mă face să mă simt ca un idiot.

Mda, doar eu aș putea strica un moment ca ăsta.

— Erica, nu mă înțelege greșit...

Dar înainte să termin fraza, ea se întoarce pe călcâie și pleacă din baie fără să se uite înapoi. Mă las cu spatele de perete. La naiba, am stricat tot.

*

Ajung acasă, iar tot ce simt este un amestec de oboseală și o dorință dureroasă care nu vrea să plece. Capul îmi pulsează de la alcool și de la zgomotul din cazinou, dar mai mult mă chinuie gândul la ea—Erica. La tot ce s-a întâmplat.

Mă prăbușesc în pat, dar liniștea camerei nu-mi aduce pace. Mă gândesc să îi scriu, să îi explic. Îmi vine să îi spun tot. De ce m-am comportat așa, de ce nu am lăsat lucrurile să meargă mai departe. Dar nu. Trebuie să îmi revin. Nu pot să mă las dus de valul ăsta.

Mă forțez să fac un duș. Apa caldă îmi relaxează mușchii, dar mintea îmi e tot prizoniera serii. Încerc să mă eliberez de gândurile astea, dar ele mă urmăresc, ca o umbră. Erica și felul în care m-a privit. Dezamăgirea din ochii ei când am oprit totul. Nu pot să scot asta din cap.

Ies din baie, ud și obosit, și îmi arunc o privire la telefon. O notificare. La naiba, inima îmi sare din piept pentru o clipă. Speranța, stupidă și naivă, că ar putea fi ea.

Dar nu. E tata.

Mâine venim la tine. Să te pregătești.

La naiba, uitasem complet de venirea lor.

*

Mă trezesc amețit, fiecare mușchi din corp simțindu-se amorțit. Noaptea trecută nu am închis un ochi, pentru că de fiecare dată când încercam, imaginea ei mă bântuia. Îmi aminteam totul — momentul din baie, felul în care mă săruta. Mă simțeam prins în capcană.

Acum stau cu o cană de cafea fierbinte în mână, sperând că mă va ține treaz și alert. Mă uit la ceas. Tata mi-a spus că ajunge în câteva minute. Am făcut curat pe fugă după ce m-am ridicat din pat, măturând rapid și deschizând geamurile ca să aerisesc. Am ascuns și alcoolul, nu vreau să o influențez pe...

Ușa sună. Îmi trec o mână prin păr, încerc să par relaxat. Port o pereche de pantaloni scurți negri de trening și un tricou alb, simplu. Îmi netezesc hainele și mă îndrept spre ușă, forțând un zâmbet cât mai mare pe față.

Deschid, și acolo stă tata, cu aceeași privire obosită pe care o poartă de ani de zile. Dar Sofia, surioara mea, e tot un zâmbet. Are rochița ei roz cu flori, șosete albe cu fundițe, și părul ei brunet prins într-o coadă de cal. Ochii ei albaștri sclipesc de bucurie și energie. Ochii... ochii albaștri. Mă încordez involuntar, fiindcă aceiași ochi îi are și Erica. Îmi aduc aminte de ea și mă strânge inima.

De când a murit mama, am încercat din răsputeri să fiu o persoană mai bună pentru Sofia. Dar tata... el a renunțat complet. S-a adâncit în băutură și nu mai e decât o umbră a ceea ce era odată. Privirea lui e goală, iar eu sunt forțat să joc rolul adultului pentru amândoi.

O privesc atent. A crescut atât de mult de la ultima noastră întâlnire. Diferența de 14 ani dintre noi nu pare să conteze acum, Sofia, la cei 10 ani ai ei, e un copil fericit. Tata mi-a spus la rarele noastre întâlniri că se descurcă excelent la școală, iar acasă își petrece timpul cu cititul și desenatul, pasiunile ei preferate.

Dintr-o dată, aud sunetul familiar al cuptorului care anunță că fursecurile cu fulgi de ciocolată sunt gata. Zâmbesc larg, încântat de idee.

— Haideți înăuntru, spun, cu privirea îndreptată spre Sofia. Ţi-am pregătit ceva special.