"Îngerii Mor, dar nu fac parte din ei..."
Colegiul Black House,sanctuar doar pentru cei cu avere și minți luminate, îl avea printre aleși pe Lucianno Colore, fiul vestitului magnat al unei firme de design.Talentul său,de parcă ar fi fost ținut în fr...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Cassian se plimba pe holurile colegiului, cu gluga pe cap și se plimba în timp ce asculta muzică în căști. Cassian Lewis Era cel mai bun prieten al lui Lucianno, era înalt și bine format, mereu cu haine largi de parcă ar fi fost un vagabond dar personalitatea lui a fost una de 5 stele, mereu cu glume în program și cel care a însorit momentele lui Lucianno. Pielea îi era ca caramelul, ochii îi erau căprui ciocolații și părul era mereu împletit. Inițial era spaniol, dar locuia de mulți ani cu mama sa în New Yorkstar. Relația cu tatăl său nu a fost foarte bună, așa că a decis că acesta este cel mai bun gând. Se pricepea foarte bine la arhitectură și era pasionat de mic, intrând pe meritul lui la această facultate, avea mereu rime cu el și știa ce face. Cassian și Lucianno erau opusi, dar s-au înțeles bine. Cassian ajunge la ora de arhitectură, unde îl vede pe Lucianno stând cu capul pe masă și cu ochii închiși, de parcă nu ar fi dormit toată vacanța de iarnă, așa cum arăta. Totuși, l-a prins bine pe Lucianno așa, cu cearcane și abia un zâmbet arogant, arăta mai matur. Cassian își pune rucsacul pe masă și cu paharul de cafea fierbinte, stingând muzica din căști și punându-le la gât, ridicând ușor o sprânceană spre Lucianno, de parcă ar fi o altă persoană, mereu obișnuit cu arogantul și vorbăreţul Lucianno. Dar acum era diferit. Poate că această vacanță de iarnă l-a amețit complet pe Lucianno, sau poate că era obosit sau plictisit, cine știe. Cassian și-a dres glasul, așezându-se pe masă și și-a încrucișat brațele, încruntându-și sprâncenele negre. Se aplecă puțin, lanțul de argint strălucind în lumina becului.
- Omule, arăți ca un rahat' care tocmai a căzut. Ești bine?
Cassian vorbi sarcastic și batjocoritor, privindu-l. Lucianno doar geme iritat și oftează încet, sprijinindu-se de scaun și se uită la el cu ochii lui Hazel părând plictisit.
- Nu omule, mă bucur de viața mea. Este foarte roz.
Lucianno și-a încrețit nasul, și-a încrucișat brațele și a tras adânc aer în piept, privind în tavan. Mintea îi era goală în timp ce Cassian îl privea încurcat.
-Frate, esti sigur ca esti ok? Arăți de parcă ai fost lovit de un camion nenorocit.
Lucianno își dă ochii peste cap, vrând să ia macheta turnului Franței și să-l bage în gură doar ca să-l tacă.
- Da omule, doar m-am plictisit. Toata vacanta nu am facut nimic si nici nu mai stiu sa desenez.
Cassian chicotește și zâmbește, cu gluga lăsată, părul împletit sclipind în lumini, cercelul din stânga urechii mișcându-se ușor, ochii căprui urmărind fiecare mișcare a lui Lucianno.
