"Îngerii Mor, dar nu fac parte din ei..."
Colegiul Black House,sanctuar doar pentru cei cu avere și minți luminate, îl avea printre aleși pe Lucianno Colore, fiul vestitului magnat al unei firme de design.Talentul său,de parcă ar fi fost ținut în fr...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Spitalul era friguros, întinsă pe pat, cu ochii închiși și în curând cădea în paralizie. Lucrul ciudat de data aceasta a fost că locul nu era negru, ci alb. Și îl observă din nou pe Xana, el uitându-se ușor îngrijorat la ea, lumina albă făcându-l să pară mai clar.
- Ce s-a întâmplat? De ce acest loc este alb acum?
Ea a vorbit ușor tremurând, respirând adânc și privindu-l. Respiră adânc și oftă, privind-o, strângând maxilarul.
-Când cineva aproape că experimentează moartea, acel loc devine alb. Albul înseamnă un fel de... Trecere a vieții.
Melody oftă tremurând, privind în jur, expresia ei fiind amestecată, mergând puțin.
- Aproape am experimentat moartea?...
El se uită la ea în timp ce ea merge, el sprijinindu-se de peretele nesfârșit din spatele lui, cu brațele încrucișate. El dă ușor din cap, privind-o cu atenție, înainte de a-i răspunde.
- Acel accident de mașină a fost suficient pentru ca aproape să gusti moartea. De aceea, pentru astăzi, acest loc este alb în loc de întunecat.
Vorbea încet, uitându-se la ea, urmărind-o fiecare mișcare cu ochii lui verde închis. Melody se oprește, privindu-l, respirând adânc și oftând tremurând, gândindu-se la evenimente, fiind îngrijorată.
- Sunt în pericol de moarte?
El ridică o sprânceană și se gândește profund la acea întrebare înainte de a răspunde la ea. Se uită la ea pentru o clipă, expresia lui arătând îngrijorare.
-Nu sunt sigur. Acesta ar putea fi doar un semn de avertizare.
El îi răspunde, îndepărtându-se de perete și mergând spre ea, uitându-se adânc în ochii ei. Vorbea serios. Melody respiră adânc și înghiți, strângându-și maxilarul și se așează încet, punându-și mâinile în păr.
- Iisuse... M-am simțit... Îngrozitor... Văzând și șoferul... A fost dracu... Presa asta blestemată... La naiba...
Se oprește în fața ei și își strânge ușor maxilarul, privind în jos la ea, cu ochii plini de îngrijorare. Se uită la ea în timp ce ea se așează și se uită în jur, locul fiind doar alb și gol.
-Da. Presa chiar e enervanta. Multe zvonuri despre tine. Și văzând toți acei paparazzi în spatele tău de fiecare dată când mergi și apoi accidentul...
