"Îngerii Mor, dar nu fac parte din ei..."
Colegiul Black House,sanctuar doar pentru cei cu avere și minți luminate, îl avea printre aleși pe Lucianno Colore, fiul vestitului magnat al unei firme de design.Talentul său,de parcă ar fi fost ținut în fr...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
- Iisuse...
Murmurul lui Melody se pierde în aer, ochii ei scrutând clădirea impozantă. Pe frontonul sumbru tronează, în litere negre și solemne, „The Black House". Un colegiu vast, decorat în lux, dar infestat de superficialitate și egoism. Coboară din Porsche-ul negru, ușa trântindu-se cu un ecou hotărât. Pașii ei sunt grei, privirea alunecă în jur, în timp ce un oftat adânc îi trădează ezitările.
Pășește în clădire, cunoscând deja drumul spre etajul trei, sala zece. Liftul o absoarbe într-o tăcere apăsătoare. Fiecare secundă e o picătură de neliniște, căci între acești pereți luxoși se ascunde un mister întunecat. Ușile se deschid. Pașii ei răsună pe marmura rece, căutându-și clasa cu o precauție instinctivă.
Sala o întâmpină într-o paradă a excesului: mese din lemn brut, scaune de piele, patru table electronice, ferestre uriașe ce inundă spațiul în lumină filtrată. Singurul loc liber e lângă o blondă îmbrăcată în designer. Inelul cu diamante strălucește, cerceii din perle albe reflectă lumina ca o spumă de lapte.
Melody respiră adânc. Părul albastru îi mângâie umerii, iar ochii ei verzi, de o adâncime tulbure, privesc în gol. Vanelia o măsoară discret, fascinată de prezența neobișnuită a noii venite. Nu era genul prietenoasă, dar Melody... Melody o intrigă.
Vanelia își lasă telefonul pe masă, întorcându-se spre ea:
- Ești noua... copilă, nu-i așa?
Vocea ei este catifelată, dar în ea pâlpâie o curiozitate ascuțită. Melody își rotește ochii, întorcându-se lent, o sprânceană ridicată a sfidare.
- Da.
Privirea Vaneliei se plimbă pe silueta ei. Un joc tăcut de evaluare și provocare. În acest colegiu, totul era competiție - frumusețe, putere, statut. Melody reprezenta un mister, o piesă ce nu se încadra.
- Nu pari să te potrivești într-un loc ca acesta.
Cuvintele sunt reci, dar nu ostile. Un fir de provocare, întins între ele.
- Ce vrei să spui? - răspunde Melody, iritată, vocea ei oțelită. Se lasă pe spate, picior peste picior, sfidătoare.
- Aici sunt doar oameni bogați, rafinați... snobi.
Privirea Vaneliei alunecă prin sală, peste colegii ce murmură în cercuri strâmte.
- Vrei să insinuezi că sunt prea săracă sau prea bogată pentru această farsă?
