"Îngerii Mor, dar nu fac parte din ei..."
Colegiul Black House,sanctuar doar pentru cei cu avere și minți luminate, îl avea printre aleși pe Lucianno Colore, fiul vestitului magnat al unei firme de design.Talentul său,de parcă ar fi fost ținut în fr...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
𝓜𝓮𝓵𝓸𝓭𝔂 𝓦𝓮𝓼𝓽
Melody se trezise cu primele raze ale dimineții, îmbrăcată într-un hanorac negru și blugi întunecați, cu jordanii mov pe picioare. În aerul proaspăt al dimineții se amesteca aroma Chanelului și strălucirea discretă a luciului de buze, în timp ce cobora treptele casei. În bucătărie, fratele ei, cu părul ușor ciufulit și ochii verzi obosiți, o întâmpină cu privirea.
- Neața, Melody, spuse el încet.
Ea îi zâmbi, dând din cap, și se așeză la masă, unde farfuria de cristal aștepta cu felii verzi de avocado, un ochi prăjit și castraveți. În liniștea dimineții, mușcă încet, simțindu-i privirea întrebătoare.
- Vreau să îți zic ceva, Melody, spuse el, cu o gravitate care părea să adâncească liniștea din jur.
- Ce este, hm? întrebă Melody, ridicând o sprânceană, curioasă, surprinzându-i privirea care căpătase o adâncime neașteptată.
- De ce naiba erai aseară cu Angelo? răbufni el, ușor iritat, degetele lui jucându-se nervos pe marginea ceștii de cafea, ca și cum ar fi încercat să găsească răspunsuri în rotirea lor.
- El doar s-a oferit să mă aducă acasă, nu e nimic special, spuse Melody, încercând să-și păstreze tonul calm. Am avut o discuție normală... Ei bine, nu chiar, dar pricepi ce zic.
El oftă, iritarea lui crescând vizibil, încrucișându-și mâinile ca un scut, o privire de reproș întunecându-i ochii.
- Cu prostul ăla?
- De prost nu e- începu Melody, dar Ish îi tăie vorba, cu vocea adâncită de amintiri.
- E prost când vine vorba de emoții. Știu că e academic, mai ales că maică-sa e directoare. Dar vrei să suferi iar, Melody? Îți amintești bine prin ce-ai trecut după liceu.
Cuvintele lui veneau ca niște săbii tăioase, purtând o furie nedomolită. În sufletul lui, se născuse dorința de a-l vedea pe Angelo plecat din viața surorii sale.
- Nu, Ish, am spus că a fost doar o discuție normală. Nu ai fost acolo, nu știi ce a fost între noi, așa că te rog, calmează-te, îi răspunse Melody, încercând să păstreze o liniște interioară.
- Nu mă calmez așa ușor, fiindcă omul ăla te-a făcut să arăți ca și cum n-ai fi din familia West, ci din familia North.
Melody zâmbi ușor și ridică o sprânceană, sorbind calm din cafea.
