"Îngerii Mor, dar nu fac parte din ei..."
Colegiul Black House,sanctuar doar pentru cei cu avere și minți luminate, îl avea printre aleși pe Lucianno Colore, fiul vestitului magnat al unei firme de design.Talentul său,de parcă ar fi fost ținut în fr...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Angelo i-a simțit mâinile calde pe burta lui și și-a închis ochii, parfumul ei aducând în minte amintiri de cu ani în urmă. A tras adânc aer în piept, încercând să se calmeze, un sentiment de nostalgie și durere amestecându-se în piept. El îi aruncă o privire întunecată peste umăr, apoi porni motorul, vuietul acesteia umplând locul.Ea își pune capul pe spatele lui, gândind adânc, cu mâinile ținându-l strâns, închizând ochii încet.La fiecare curbă a drumului, corpul ei părea să se apese și mai mult pe spatele lui, atingerea caldă de pe stomacul lui făcându-i inima să se accelereze. S-a prins de mânere, încercând să se concentreze asupra drumului, dar nu și-a putut abține mintea să-l ducă înapoi în timp până când erau tineri și îndrăgostiți. În timp ce mergeau, un sentiment de familiaritate amestecat cu o notă de nostalgie l-a cuprins, aducându-le amintiri din vise și promisiuni din trecut. În curând sosește cu motorul la ea acasă, parchează motorul în parcare și îl oprește, scoțându-și casca în timp ce ea coboară de pe motor. Melody respiră adânc și oftă, scoțându-și casca și îi întinde ușor, arătând serios, totuși mintea ei era o mizerie.
- Mulțumesc..
I-a luat casca din mâinile tremurătoare, ochii lui întunecați observând-o, încercând să descifreze ce se petrecea în capul ei. Nu rosti un cuvânt, cu ochii închiși în ai ei, un amestec de furie și dor învolburându-i în piept. Îi puse casca deasupra motorului, făcând câțiva pași mai aproape de ea, stând deasupra siluetei ei mai mici, umbra lui acoperind-o ca un văl.
- Nu am făcut-o pentru tine.
Vocea lui era profundă, aproape ca un mârâit, ochii lui întunecați privindu-i direct pe cei verzi.
- Și pentru cine, mă rog? Umbrele?
Melody vorbea și pufnise, dându-și ochii peste cap, respirând adânc.Privirea lui Angelo se întunecă, maxilarul lui încleștându-se în timp ce ea își dădu ochii peste cap. Făcu încă un pas înainte, trupurile lor acum abia la câțiva centimetri unul de celălalt, silueta lui mare se înălța deasupra ei, căldura venind din corpul lui care o înconjura.
- Sincer crezi că sunt aici pentru că vreau? Pentru că îmi pasă de tine?
Spuse el rece, cu vocea lui profundă un amestec de furie și durere.Melody își strânge încet maxilarul, făcând un pas înapoi, respirând adânc.
- Nu. Nu ți-a păsat niciodată. Asta e problema.
Ochii lui Angelo s-au aprins de furie când ea l-a acuzat.
- Știi al naibii de bine că mi-a păsat. Poate prea mult pentru binele tău.
Replică el, făcând încă un pas înainte, reducând încă o dată distanța dintre ei.
