"Îngerii Mor, dar nu fac parte din ei..."
Colegiul Black House,sanctuar doar pentru cei cu avere și minți luminate, îl avea printre aleși pe Lucianno Colore, fiul vestitului magnat al unei firme de design.Talentul său,de parcă ar fi fost ținut în fr...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Acestea fiind spuse, el înfige cuțitul mai adânc în inima ei, dar înainte ca ea să poată reacționa, ea se trezește din coșmar, stând brusc și respiră mai repede, fiind transpirată. Melody respiră adânc și oftă tremurat, uitându-se în jurul camerei ei, apoi la fereastră , privind zăpada căzând încet, inima ei bătând mai repede. Gâfâia puternic, inima îi bătea în viteză în timp ce scanează încet împrejurimile, dându-și seama că era din nou în camera ei. A stat acolo o clipă, încercând să se calmeze și să-și recapete respirația la normal. Zăpada care cădea în afara ferestrei a oferit un efect calmant, dar coșmarul intens încă stăruia în mintea ei. Ea respiră adânc de câteva ori pentru a-și calma inima plină de viteză. Coșmarul se simțise atât de real, încât era încă puțin zguduită de el. După câteva momente, respirația ei a început în sfârșit să încetinească, dar imaginile și emoțiile din vis încă au răsunat în minte. Înfășurându-și brațele în jurul ei, ea stă încă câteva minute, încercând să se scuture de sentimentul persistent al coșmarului. . Tăcerea camerei a fost întreruptă doar de sunetul respirațiilor ei revenind încet la normal. Zăpada a continuat să cadă ușor afară, creând o pătură albă liniștitoare. În cele din urmă, se ridică încet din pat, cu picioarele goale atingând podeaua rece. Se apropie de fereastră și stă acolo, uitându-se la zăpada care cădea. Lumina lunii scaldă scena într-o strălucire moale, eterică. Zăpada este fascinantă de văzut cum dansează și se învârte în aerul nopții.
- Iisuse...
Melody șoptește în sinea ei și oftează, se întoarce încet și îngenunchează încet, Spunând o rugăciune și închinându-se, sperând să nu mai aibă astfel de coșmaruri. Durerea se simțea prea reală. Melody îngenunchează, începând rugăciunea. Închide ochii, încrucișându-și mâinile și începe încet să-și spună rugăciunile în liniște. Experiența coșmarului se simțea încă proaspătă în mintea ei, durerea și emoțiile ca o rană crudă, dar a încercat să caute mângâiere în credința ei, sperând și rugându-se ca coșmarurile să nu se întoarcă. În timp ce își continuă rugăciunile, ea simte că un sentiment de pace care începea să o cuprindă. Cuvintele și cererile servesc ca un balsam liniștitor pentru mintea ei tulburată. Răcoarea nopții și zăpada de afară oferă un fundal emoționant pentru închinarea ei, făcând experiența să se simtă atât temeinic, cât și profundă.
- Doamne, sper că acest coșmar se va termina curând...
Melody șoptește, respirând adânc și oftând, privind la perete și stă încet, uitându-se puțin la ora. Era 1, miezul nopții. Conștientizarea orei târzii se adaugă la nervii ei deja răvășiți din cauza coșmarului. Oftă adânc, frecându-și fața cu mâinile în timp ce încearcă să-și scuture sentimentele persistente de neliniște. Melody se întinde înapoi pe pat, încercând să-și relaxeze corpul și mintea. Pătura se simte reconfortantă pe pielea ei, oferind un mic sentiment de siguranță. Închide ochii, respiră adânc și încet în încercarea de a adormi înapoi, dar amintirile coșmarului încă se agață cu încăpățânare de gândurile ei, făcându-i greu să se lase pe deplin și să-și găsească pacea. În curând se simte mai obosită și adoarme, respirând încet. Noaptea trece încet, afară zăpada fiind ca o pătură. Era deja dimineață, când Melody se trezește, fiind 8 dimineața. Era încă o zi de facultate. Melody căscă încet și stă, privind în jur și stă încet, frecându-și ochii și intră în baie. Ea își scoate pijamalele și intră în duș, dând drumul la apă fierbinte. După duș, Melody își înfășoară corpul într-un halat moale, mirosul de vanilie persistând pe piele. Ea stă în fața chiuvetei și își ia periuța de dinți, aplicând pastă de dinți pe ea. În timp ce se spală pe dinți, închide ochii pentru o scurtă clipă, savurând senzația perilor de pe dinți. Repetarea mișcărilor pare aproape meditativă, ajutându-și să-și limpezească mintea și să o pregătească pentru ziua care urmează. Oftă și iese din baie, căutând haine și găsește un hanorac polo violet și pantaloni largi negri, punându-i încet și apoi își ia Jordan-urile negre, își ia telefonul și pleacă în bucătărie, privind în jur și îl observă pe fratele ei stând la masă, mâncând micul dejun. se uită la ea, înainte de a ofta, amintindu-și încă de conversația pe care au avut-o acum o lună.
