"Îngerii Mor, dar nu fac parte din ei..."
Colegiul Black House,sanctuar doar pentru cei cu avere și minți luminate, îl avea printre aleși pe Lucianno Colore, fiul vestitului magnat al unei firme de design.Talentul său,de parcă ar fi fost ținut în fr...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Melody nu l-a observat pe bărbat, bând vinul ei în liniște, privind în jur, respirând adânc și oftând încet. El stă la o masă nu departe de a ei, bea încet și aruncă o privire la ea la fiecare câteva secunde înainte de a se hotărî să vorbească, o atmosferă rece.
-Ești...nouă pe aici..corect?
Spune el puțin tare pentru ca ea să-l audă, dar păstrând totuși vocea joasă. Vocea lui era profundă, rece, dar din ea ieșea un strop de blândețe. Dar abia se observă. Melody respiră adânc și își întoarce privirea, ochii ei verzi închis uitându-se adânc și dă încet din cap, gândindu-se că el ar putea fi Christian Colore.
- Da, domnule.. Vanelia, prietena lui Lucianno, mi-a oferit invitația ei pentru că nu a putut ajunge în seara asta.
Ochii lui au cercetat-o în timp ce ea vorbea calmă, sorbindu-si băutura și ridicând ușor capul, el dă încet din cap, în timp ce ea confirmă ceea ce se aștepta. Auzind numele ei, el ridică ușor o sprânceană. Îi știa tatăl ei cine este, cumva era iritat de acest gând.
-Înțeleg..
El mormăie pe sub răsuflare, ochii lui scanând-o amănunțit înainte de a mai bea o înghițitură lentă din pahar.
- Și cum te cheamă, mai exact?
- Melody West, domnule.
Melody a vorbit calmă, respirând adânc și mai bea o înghițitură. A dat din nou aproape ușor din cap, ca și cum ar fi vrut să laude în tăcere felul în care i-a vorbit. Luă încet ultima înghițitură din pahar și o așeză pe masă, urmărind-o în continuare.
-Melody West... Interesant...
Mormăi din nou pe sub răsuflare, fără să-și ia ochii de la ea, în timp ce se aplecă puțin, cu brațele încrucișate pe masă. Melody dă din cap și fredonă, privindu-l puțin, apoi înapoi la mulțime, respirând adânc.
- Multumesc..
Se uită la mulțime câteva secunde înainte ca ochii să se întoarcă la ai ei, privirea lui ceva mai intensă. S-a aplecat mai aproape, vocea lui scăzând ușor în timp ce vorbea puțin mai încet, astfel încât doar ea să poată auzi.
