"Îngerii Mor, dar nu fac parte din ei..."
Colegiul Black House,sanctuar doar pentru cei cu avere și minți luminate, îl avea printre aleși pe Lucianno Colore, fiul vestitului magnat al unei firme de design.Talentul său,de parcă ar fi fost ținut în fr...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Era dimineața, Melody ajungând la colegiu în grabă, alergând pe holurile colegiului, intrand în lift și apăsând câteva butoane, inima ei bătând repede de la atâta adrenalină. Ea aștepta, se holba la ușile liftului și apoi se uita într-o parte, unde se afla niște oglinzi lungi, observând că pe gatul ei aproape de umăr se află o mica tăietură fina, făcând-o să se întrebe când a căpătat-o. Ea respiră adânc și pune mâna ușor peste tăietură, usturând-o un pic. Liftul se deschide curând și ea pășește pe holuri, mergând și simțind că inima ei bate mai tare, având o căldură ciudata în corp și mâinele ei transpirau deosebit de ciudat. Melody o lua la stânga, mergând către clasa ei, dar se oprește brusc după un colț când aude brusc o voce cunoscută. Christian? Ea se lipește de peretele rece al clădirii, aplecandu-se un pic și încercând sa vadă cu cine era, ridicând o sprânceană ușor. Ochii ei verzi îl observă pe bărbat fiind cu directoarea colegiului, el purtând o cămașă neagra de designer și niște pantaloni din mătase, parul lui negru stând în cârlionți voluminosi. Părea ca vorbea despre ceva destul de interesant, ori despre problemele lui Lucianno. Zâmbetul lui era într-adevăr unul carismatic, ochii lui sclipind ușor de câte ori privea femeia. Nu părea să aibe vreun interes anume pentru discuție femeie, se observa ca venise aici cu un gând. Acum sa sperăm ca venise cu gânduri bune.
Melody făcu un pas înapoi, strângând rucsacul la piept și dorind să fugă, dar un zid cald o opri, iar parfumul masculin, scump, i se strecură adânc în simțuri, sufocându-i respirația. Întorcându-se încet, ochii ei verzi se ciocniră cu privirea pătrunzătoare a lui Angelo, fiul directoarei.
Al naibii...
Melody își blestemă norocul, evitând să se intersecteze cu el. Angelo, rece și impunător, cel mai sever dintre toți, secretar al comisiei Black House, radia o siguranță care-l făcea intangibil. Deși toate fetele visau la el, el părea imun. Privirea lui de verde profund, oglindind-o pe a ei, trăda o iritare mocnită, ca și cum ar fi suspectat-o că-l spiona pe el și pe mama sa. Își strecură mâna în buzunar, iar inelul de argint strălucea discret, în timp ce-și apleca ușor capul, părul negru sclipind la lumina holului. Chiar și părul lui mirosea al naibii de bine, gândi Melody, făcând un pas înapoi. Angelo își drese glasul, pregătindu-se să o mustre, cu o gravitate care făcea să pară că ea tocmai comisese o crimă.
- Stăteai și o spionai pe mama mea și pe domnul Christian, domnișoară West?
Vocea lui Angelo, adâncă și gravă, răsună în mintea ei, făcându-i pielea să se înfioare. Melody îl privi, incapabilă să-și ascundă fiorii care o străbăteau sub greutatea privirii lui intense.
- Nu, doar... Uhm... mă oprisem să îmi caut ceva... Da. Nimic special.
