O nouă viață

Filă de jurnal

Nici nu știu cum să încep în a spune ce simt. Furie, tristețe? Mă întreb chiar și eu care ar fi cauzele tuturor zâmbetelor pe care nu le ofer, deși ar trebui. Sau nu.

Mă simt singură și totuși am atâtea persoane aproape, atâtea suflete calde care mă așteaptă cu un mesaj de 'Bună dimineața' și atâția oameni superbi care așteaptă să adorm eu mai întâi, pentru a putea dormi și ei. Oameni frumoși, care au grijă de mine și totuși nu sunt bine.

Probabil doar acum pot fi sinceră cu mine și pot spune că îmi lipsește ceea ce a fost al meu până de curând.

S-a căsătorit ..cu ea.. Cum a putut să își bată astfel joc de iubirea noastră, cum? Cum a putut să mă iubească atât de nebunesc, atâta timp și în ciuda tuturor și totuși, A ALES-O PE EA! Cum?

Las o lacrimă să alunece pe față, oricum am plâns destul, iar una în minus sau una în plus nu se va cunoaște. Plâng uitându-mă de gol, pentru că goală sunt și eu acum. Nu mai am nimic, nimic.

Și nu e corect față de oamenii care mă iubesc și încearcă să aibă grijă de mine. Fizic și psihic, reușesc și mă vindecă, iar pentru asta le voi fi recunoscătoare probabil toată viața. DAR AM ȘI EU O INIMĂ! ...o inimă care urlă de durere, o inimă care îl idolatrizează, o inimă care e sfâșiată de un singur cuvânt, DA. Un singur cuvânt, cu asta s-a încheiat povestea de dragoste dintre mine și Maddox. Și aș vrea să vorbesc cu el, să ne certăm cum nu am făcut-o niciodată sau să ne distrugem unul pe altul iar, mai grav ca niciodată. Aş vrea să îl văd singur, așteptându-mă, cu garda jos și cu un zâmbet șters pe buze. Să văd cum i se înseninează chipul la vederea mea, să-mi zâmbească trist când trebuie să plece la ea, DAR SĂ FIE AL MEU!

Îmi vreau inima înapoi ...

Nu scriu nimic, decât dureri și apoi mă aștept să fie cu ceva bun ce am scris eu aici. Nu va fi, nu va atrage atenția și probabil că scriu degeaba, să citesc tot eu peste mult timp. Dar jur că îl iubesc, oricât de tare mi-ar lua mințile alt băiat. Altul îmi poate lua doar mințile, timpul, corpul sau banii. Inima mea e plecată și nu se va mai întoarce curând ...

Nu sunt fericită. Oricât încerc să mă mint și să spun că nu mă interesează și că vreau doar să mă distrez, nu sunt bine. Mă distrez, obosesc, beau, mă amețesc, dansez, iar când ajung acasă, obosită de duhnind a alcool și a fum de țigări, atunci mă gândesc la același, la aceiași durere și adorm cu aceleași lacrimi. O iau de la capăt a doua zi și totul e în zadar.

Nici măcar nu sunt în stare să termin de scris Fila aceasta din cauza ochilor care iar plâng, inundați de durerea revărsată din inima-mi deja putredă de nenorocire și de dezastru.