Mă uit chiorâș la ceas și observ că este 6:30. DIMINEAȚA! Doamne, abia acum m-am trezit ?! Știu sigur că am adormit la 5, ieri...
Oboseala își spune cuvântul, iar stările de rău nu mă lasă să le duc dorul.
Visul cu Maddox venind în sala mea de clasă m-a făcut să mă simt ciudat, dar au trecut câteva săptămâni de atunci și eram bine acum...eram.
M-a căutat. M-a căutat cu adevărat, în viața reală, fără visuri, fără dorințe și fără ghilimele. M-a căutat fiindu-i dor de mine, după 4 luni de când este împreună cu ea, iar eu cu el.
Oricât timp ar trece, mă gândesc tot la jurământul nostru care zice că indiferent cu cine am fi împreună, o să ne iubim tot unul pe altul. Îmi e teamă dacă s-a întors din cauza asta, pentru că dacă e așa ... iar vom distruge niște inimi.
Și nici măcar nu putem fi condamnați, ne iubim cu adevărat.
Heeii, scuze că nu prea mai postez în ultimul timp, iar atunci când o fac, sunt capitole slabe și scurte. Spre apărarea mea, totul e real și ..mda. Maddox s-a întors.
CITEȘTI
O nouă viață
RomansaMă uitam la stafia care îmi zâmbea din oglindă, întrebându-mă în ce moment al vieții mele am permis să se întâmple asta, în ce moment am devenit această femeie fără expresie, fără vlagă, fără nimic. Rochia roșie, lungă, cu câteva detalii discrete di...
