O nouă viață

21

"Timpul trece. Chiar şi atunci când pare imposibil. Chiar şi atunci când fiecare bătaie a ceasului doare la fel ca şi pulsul sângelui sub o vânătaie. Trece neregulat cu rătăciri ciudate şi pauze tărăgănate, dar trece. Chiar şi pentru mine."

Recitesc iar și iar cartea mea preferată, Twilight. Ajunsă la partea în care cei doi îndrăgostiți sunt despărtiți, iar ea rămâne pur și simplu pe loc. Știe că viața merge mai departe și totuși sentimentele ei stau pe loc.

Uneori timpul trece cu o viteză atât de mare încât nici nu realizezi ce ai făcut, ce s-a întâmplat sau ce ai pierdut.

Am fost atât de prinsă zilele astea cu tot felul de lucruri de făcut, încât mi-am dat seama că au trecut 4 zile de la "marea veste". Nici măcar nu am apucat să mai vorbesc cu Michael de atunci, poate că de data aceasta timpul nu ne este favorabil sau poate că așa trebuie să fie. Poate că printr-o surpriză a destinului, așteptarea mea va lua final.

După un week-end plin, ziua de luni a fost și mai îngrozitoare, dar am niște prietene minunate, nu? Două dintre ele au fost părăsite de iubiți chiar acum câteva zile, când eu m-am întors acasă, dar având în vedere faptul că nu sunt nici eu într-o dispoziție prea bună, ieșirile au fost continue și distracția se vroia a fi nelipsită. Însă ochii goi și roșii se observau oricât de mult machiaj ne-am fi dat noi și oricât ne-am fi chinuit să ne zugrăvim un zâmbet.

Acum este după amiază și eu sunt singură; iar. Nu știu unde sunt toți, probabil oricine are orice altceva mai bun de făcut decât EU. Dar nu mă plâng; deși dorul îmi înfinge pumnale încinse în inimă, ignor senzația și încerc să mă recreez cu puțină muzică și ciocolată caldă, dar nu sunt în stare să îmi autoimpun să ascult ceva vesel, astfel încât îmi dau seama târziu că plâng în hohote.

Mă ridic să mă uit la fata din oglindă și tot ce văd este o umbră, iar cel mai rău este că nu pot ascunde acest lucru. Nu pot să fac nimic, nu pot, nu pot!

"Tu ce ai?" mă întreabă una dintre prietenele mele cele mai bune, Anna, după o întreagă zi petrecută cu ea în care am tăcut, lăsând-o să pălăvrăgească singură despre despărțirea de prietenul ei cu care trebuia să facă mâine 3 ani de relație.

"Nu am nimic, ce să am?" mint eu, uitându-mă în partea opusă privirii ei care mă cunoștea de la grădiniță și pe care nu o puteam păcăli ușor.

"Minți?"

"Da" a venit răspunsul meu imediat, aruncat fără ca măcar să îl gândesc, fără ca măcar să schițez un zâmbet sau ceva acolo.

Rememorez conversația cu Anna de acum câteva zile și îmi amintesc îmbrățișarea pe care am primit-o din senin. Nu știu cât timp am stat acolo, plângând la ea în brațe și nici nu contează, oricum și ea făcea același lucru.

Acum... acum stau singură, complet singură, așteptând. Aștept ce? Nici eu nu știu ce anume, știu doar că doare. Doare frica de responsabiliate sau doare teama că la fel de singură ca și acum voi fi mereu. Doare nebunia mea sau doare dorul, doar de asta se numește dor, nu?

Mă doare capul, mă doare corpul, mă doare timpul și mă dor toate orele acestea nenorocite care trec în zbor. Mai e puțin și se face întuneric și s-a mai dus o zi, la fel de greu ca și celalte și mai sunt o grămadă...sau nu.

Poate că timpul se oprește la un moment, poate că îl voi opri eu pentru mine, poate că voi decide că timpul meu a expirat.

Cea mai rea parte este că nici măcar muzica nu mă mai poate salva acum, dovadă fiind versurile melodiei mele preferate care par a fi răspunsul tuturor întrebărilor și soluția tuturor problemelor.

"Sunt doar frânturi din omul care am fost cândva

Prea multe lacrimi amare curg pe fața mea

Sunt tare departe de casă

Și înfrunt asta singură

De mult prea mult timp

Prea multă dragoste te va ucide

La fel ca şi când n-ai avea deloc

Va devora puterea din lăuntrul tău,

Te va face să implori, să urli, să te târăşti

Iar durerea te va înnebuni

Eşti victima propriei tale crime

Prea multă dragoste te va ucide

De fiecare dată

Prea multă dragoste te va ucide

Îţi va face viaţa o minciună

Da, prea multă dragoste te va ucide

Şi nu vei înţelege de ce

Ţi-ai da viaţa, ţi-ai vinde sufletul

Dar o spun înc-odată

Prea multă dragoste te va ucide

Într-un final..."

Și nu știu de ce am atâtea gânduri negre și de ce îmi spun toate aceste lucruri, știu doar că am nevoie de cineva chiar acum...