Lupta

1.3K 62 15
                                    

Era luna de iunie. Razele soarelui se napusteau asupra intregului oras. Totul era linistit. Lucy, o tanara in varsta de 13 ani, impreuna cu mama sa, se indreptau spre casa de la magazinul din apropiere. Nu mai era nimeni pe strada. Cele doua povesteau de cele intamplate la scoala.

- Si? Cum a mers prezentarea proiectului?intreba mama.

- Bine. Sincer nu ma asteptam, dar am luat 10.spene Lucy fericita.

- Oh, ma bucur atunci. Se pare ca semestrul acesta merge bine nu?

- Da.

Cum cele doua mergeau pe trotuarul de langa niste blocuri, mama fetei a recunoscut pe cineva in departare. Ea parea foarte speriata si surprinsa. O trage pe Lucy la oparte din raza vizuala a tipului din departare.

-Lucy...incepe mama. Vreau sa pleci spre casa singura! Ia-o pe la scurtatura. Voi venii si eu mai tarziu. Acum pleaca!

Lucy era tare confuza, dar ia plasele din mana mamei si se duce pe o poteca dupa un bloc. Ea simtea ca ceva nu e in regula asa ca se opri din drum si se uita dupa coltul blocului.

Lucy putea sa o vada pe mama ei uitanduse foarte urat la un om imbracat tot in negru si cu o masca neagra venind spre mama ei. Lucy era foarte speriata nu stia ce se intampla, dar se pare ca mama ei stia.
Cand omul negru a ajuns in fata mamei au inceput sa isi vorbeasca. Lucy nu auzea foarte bine caci era cam departe dar totusi a putut sa descifreze cate ceva.

-Salut Amalia. Nu ne-am mai vazut de mult. Sa sti ca nu te-ai schimbat prea mult...spuse omul negru

-Ce vrei de la mine Nick?

-Ce vreau? Ma mai intrebi? Medalionul normal! Unde este?

-Crezi ca iti voi spune? Daca da te inseli!

-Of pacat! Inseamna ca va trebui sa te fac sa imi spui. Va fi distractiv!

-Nici daca ma torturezi nu iti voi spune!

-Pai atunci se pare ca va trebui sa il gasesc eu... Dar nici vorba sa te mai las o data sa scapi asa usor ca data trecuta... cine stie poate iar pui o vrajitoare sa faca ceva vraji... Din pacate va trebui sa te omor. spuse omul negru cu un zambet malefic pe fata...

-Inceraca! Dar sti ca in perioada asta sunt mai puternuca! spese increzatoare mama lui Lucy, Amalia

-Nu conteaza tot nu esti mai puternica ca mine!

-Sa vedem!

Lucy statea dupa bloc foarte speriata. Nu stia despre ce medalion vorbeau sau ce va urma... Dintr- o data il vazu pe omul negru avand o flacara in mana. La inceput credea ca e flacara unei brichete, dar nici urama de bricheta. De unde o fi aparut focul? Dupa asta il vedea pe acel om aruncand focul spre mama ei... cum? Nu stia... credea ca se afla intr-un cosmar de al ei dar nu avea ea norocul acesta.
Dupa aceea mama ei a ridicat din pamant un perete de gheata. Lucy era foarte socata. Ii era frica ca mama ei nu va reusi sa il bata pe omul negru. Era prea puternic. Folosea focul si celelalte elemente pe care le avea foarte bine. Si mama ei avea mai multe elemente dar parca ea nu se descurca asa de bine. Tot ce isi dorea Lucy era sa se termine cat mai repede cu vicoria memei. Dar din pacate Lucy putea sa vada in ochi mamei ca nu va mai rezista prea mult. Amalia incerca sa il doboare cu mingi mari de foc si se apara cu pereti mari de gheata dar Nick facea ce facea si tot o dobora pe Amalia. Cand Amalia era la pamant Nick ii mai spuse ultimele cuvinte:

-Speram sa nu se termine asa surioara! O mai lovi o data puternic cu o minge de flacari si apoi pleca.

Hei! Sper ca v-a placut primul capitol. Daca aveti ceva sugesti va rog sa imi lasati un comentariu. Dar v-a rog nu lasati comentarii rautacioase penru ca stiu ca nu sunt asa de buna. Este prima mea carte. Scuzati daca am mai facut greseli de ortografie o sa incerc sa le corectez pe parcurs. Va multumesc ca ati citit primul capitol sper ca v-a placut. :*

Gardienii Vol. I Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum